Cartea lui Iov ne prezintă în introducerea ei o scenă de pe pământ, un loc liniştit, idilic.

La versetul 6 însă, cadrul se schimbă. Se trece brusc la un cu totul alt aspect al realităţii, perceptibil pentru om doar prin intermediul revelaţiei divine. Şi, fapt interesant, acest alt aspect al realităţii, cerul, nu pare a fi la fel de idilic şi de liniştit precum micul colţ de cer de pe pământ descris anterior.

Citeşte Iov 1:6-12. Ce evenimente sunt descrise aici? Ce diferenţe există între situaţia din cer şi situaţia lui Iov de pe pământ?

Iov 1:6-12
6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Pasajul acesta, aşa scurt cum este, abundă în teme demne de explorat. El ne dezvăluie nişte aspecte ale universului nostru pe care nici chiar toate telescoapele ştiinţifice nu le pot detecta şi pe care ştiinţa umană nici măcar nu a început să le sondeze. Ceea ce ne fascinează însă este conflictul cosmic pe care el ni-l dezvăluie. Discuţia la care avem acces aici nu este una calmă, liniştită, aşezată. Dumnezeu se laudă cu Iov (ca să folosim modul de exprimare omenesc), cum se laudă un tată cu fiul lui. Dar Satana Îi dă o replică acidă: „Şi Satana a răspuns Domnului: «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?»” (Iov 1:9). Parcă-i şi auzim inflexiunile sarcastice ale vocii, tonul zeflemitor.

Textul nu precizează că scena aceasta are loc în cer, dar, în mod sigur, acolo se petrece. Iată aşadar o fiinţă creată, un înger, care stă înaintea lui Dumnezeu şi Îi contestă autoritatea de faţă cu alţi „fii ai lui Dumnezeu”. Este greu de imaginat că ar putea să vorbească cineva pe un asemenea ton în faţa unui conducător pământesc, dar iată o fiinţă care are o astfel de atitudine în faţa lui Dumnezeu. Cum e posibil aşa ceva?

Răspunsul îl găsim într-o temă abordată în Biblie în numeroase locuri şi în diverse moduri. Este vorba despre marea luptă, tema-cadru care ne ajută să înţelegem nu numai cartea lui Iov, ci şi întreaga Biblie şi afirmaţiile ei despre trista istorie a păcatului şi a suferinţei de pe pământ. Mai mult, ea ne ajută să înţelegem mai bine ce a realizat Isus pentru noi pe cruce, cu scopul de a pune capăt păcatului şi suferinţei.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO