Cartea lui Iov pune în discuţie multe probleme importante, dar nu dă răspuns la toate. De aceea avem nevoie de restul Bibliei. Dar chiar şi aşa nu vedem decât „ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13:12).

De pildă, cartea lui Iov nu ne spune nimic despre declanşarea răzvrătirii lui Satana. Nu ne spune nimic nici despre înfrângerea lui definitivă. Ea îi aminteşte doar de două ori la început (Iov 1:6-12; 2:1-7), după care îl abandonează complet. Satana dispare din relatare, cu toate că are un rol major în evenimentele ulterioare şi cu toate că rezultatele dezastrului pe care l-a produs persistă. Restul cărţii nu mai face nicio referire la el în schimb, aproape pretutindeni este menţionat Dumnezeu. Şi este normal să fie aşa, întrucât cartea lui Iov este despre Dumnezeu şi despre adevăratul Lui caracter.

Totuşi Biblia nu ne lasă fără răspuns la întrebarea despre înfrângerea lui Satana. Şi elementul determinant al acestei înfrângeri este moartea lui Isus.

Ce ne spun următoarele texte că a făcut Isus pentru a pune capăt marii lupte?

Ioan 12:31,32
31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –

Apocalipsa 12:10-12
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

Romani 3:26
pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Evrei 5,14
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

Când Isus a murit pe Golgota, universul a înţeles cine era Satana în realitate: un criminal. Cei care-L cunoscuseră pe Isus în postura de Împărat al cerului trebuie să fi privit cu stupoare scena înjosirii Sale de către micii agenţi ai lui Satana. La această „judecată” sa referit Isus în Ioan 12. Abia atunci când Mântuitorul a murit pentru „păcatele… întregii lumi” (1 Ioan 2:2), a putut Cerul să proclame: Acum a venit mântuirea! Abia atunci s-a împlinit făgăduinţa făcută de Dumnezeu înainte de crearea lumii (2 Timotei 1:9). „Fiindcă Şi-a dat viaţa pentru noi, Hristos putea „să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:26). Cu alte cuvinte, prin jertfa Sa, El a respins acuzaţiile Diavolului că Dumnezeu nu putea să susţină Legea Sa („să fie neprihănit”) şi, concomitent, să-i lase nepedepsiţi pe călcătorii Legii („să socotească neprihănit”). După Calvar destinul lui Satana a fost pecetluit.

Cum ne putem forma obiceiul de a ne bucura de lucrarea făcută de Hristos la cruce pentru noi, în pofida încercărilor prin care trecem acum? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO