Soarele, luna şi stelele

Studiul 3

Duminică , 13 ianuarie 2013

 

1.Citeşte Geneza 1:14-19. Ce a făcut Dumnezeu în ziua a patra? Cum putem explica acest pasaj, în condiţiile în care în prezent avem o anumită înţelegere despre modul de funcţionare a lumii noastre?

Geneza 1

14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.

16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,

18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Ziua a patra este, probabil, cea mai controversată dintre toate cele şase zile ale creaţiunii. Dacă soarele a fost creat în ziua a patra, ce anume a determinat ciclul zi-noapte din primele trei zile? Pe de altă parte, dacă soarele exista deja, care a fost elementul nou creat în ziua a patra?

Incertitudinea legată de evenimentele din ziua a patra nu este dată de o contradicţie logică, ci de numeroasele explicaţii care pot fi oferite. O posibilă explicaţie poate fi acea că soarele a fost creat în ziua a patra şi că lumina din primele trei zile provenea de la prezenţa lui Dumnezeu sau de la o altă sursă, ca de exemplu de la o supernovă. Apocalipsa 21:23 este în concordanţă cu această idee, întrucât susţine că în cetatea cerească nu mai e nevoie de soare, pentru că Dumnezeu este acolo. O a doua explicaţie posibilă este aceea că soarele, luna şi stelele au primit această funcţie abia în momentul acela. Psalmul 8:3 pare a fi în concordanţă cu această interpretare. Cercetătorul evreu C. John Collins notează că formularea în limba ebraică a textului din Geneza 1:14 permite ambele explicaţii. (Vezi C. John Collins, Genesis 1-4: A Linguistic, Literary, and Theological Commentary, pag. 57.)

Apocalipsa 21

23. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

Psalmii 8

3. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,

Geneza 1

14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

O a treia explicaţie posibilă este aceea că soarele exista deja, dar lumina lui era blocată de nori sau de praful vulcanic şi nu a fost vizibil sau pe deplin funcţional până în ziua a patra. Putem compara această explicaţie cu situaţia în care se găseşte în prezent planeta Venus.

Textul nu pare să susţină în mod clar aceste interpretări, dar nici nu le respinge. Acest fapt însă nu îi împiedică pe oameni să susţină cu încăpăţânare o explicaţie sau alta. Probabil că cel mai bun principiu de urmat este acela de a nu-i acorda unei anumite întrebări o importanţă mai mare decât îi acordă Biblia. În acelaşi timp, trebuie să admitem că înţelegerea noastră este limitată, îndeosebi în ceea ce priveşte puterea lui Dumnezeu de a crea. În definitiv, gândeşte-te câte mistere ale ştiinţei există în prezent; există anumite fenomene care se produc acum şi care sunt investigate de oamenii de ştiinţă, dar care rămân încă nişte mistere. Prin urmare, dacă unele fenomene actuale sunt misterioase, cu cât mai misterios este un fenomen produs în urmă cu atât de mult timp!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO