Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină.
Luca 8:17
În această dimineață, după ce mi-am terminat micul-dejun, m-am dus la chiuvetă să clătesc vasele. Am dat drumul la apă și am început să frec farfuria cu peria de vase. Avem o perie pe care o folosim pentru a freca vasele înainte de a le spăla. Această perie are un mâner și, de obicei, o ținem în spatele chiuvetei. Perii sunt înfipți mănunchiuri-mănunchiuri în capul ei, câte șapte rânduri pe lățime și câte opt rânduri pe lungime. Fiecare din cele cincizeci și șase de mănunchiuri are aproximativ douăzeci și cinci de peri. (Da, i-am numărat!) Mănunchiurile exterioare sunt puțin uzate pe alocuri.
Aceste mănunchiuri de peri sunt plasate destul de aproape unul de altul, pentru a garanta o periere solidă, dar există și locuri libere între ele. Practica obișnuită este de a clăti vasele și de a le pune deoparte apoi până când ajungem să le spălăm. După ce am frecat de câteva ori, am văzut o urechelniță târându-se pe farfuria pe care o clăteam.
Nu o văzusem când am luat peria sau farfuria. Nu o observasem nici când am început să clătesc vasele. Dar a ieșit la iveală și mi s-a arătat.
M-am întrebat câte lucruri urâte am ascuns în peria mea de creștină cumsecade. „Perii” mei sunt grupați în diverse mănunchiuri: am un mănunchi de membră a bisericii; mai am și un mănunchi de soție devotată, unul de zecime, unul de prezență loială la biserică și unul de profesoară.
Dar am și unele care sunt puțin uzate. Unul dintre acestea este mănunchiul meu de răbdare. Poate apărea pentru că, atunci când sunt foarte stresată, uit uneori să-L las pe Isus la conducere. Un altul este mănunchiul meu de sacrificiu de sine, pentru că uneori nu vreau să renunț la dorințele mele pentru a ceda în fața altcuiva, așa că mă uzez puțin încercând să fiu „cumsecade”, așa cum știu că trebuie să fie un copil al lui Dumnezeu.
Dar cel mai mult mă îngrijorează când mă gândesc la ce aș putea avea ascuns adânc în mănunchiurile mele „bune”. Oare e atât de bine ascuns încât cei mai mulți nu-l vor vedea niciodată? Oare l-am ascuns în inima mea în loc să ascund acolo Cuvântul lui Dumnezeu? Toate sentimentele, gândurile și acțiunile nedorite au fost spălate atunci când am fost botezată și, dacă vreau ca ele să rămână departe de mine, trebuie să țin ascuns în inima mea Cuvântul lui Dumnezeu. Ai vreo „urechelniță” ascunsă în peria ta?
