[vineri, 4 iulie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, cap. 22

 

Ellen G. White remarcă devotamentul moașelor și speranța mesianică: „Le-au fost date porunci femeilor […] să ucidă la naștere băieții evrei. Satana inspirase acest plan. El știa că din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator și, inspirându-l pe faraon să poruncească uciderea copiilor, el spera să înfrângă planul divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu și n-au îndrăznit să execute cruda poruncă. Domnul a privit cu plăcere la purtarea lor și le-a făcut să prospere” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 242).

 

Vestea bună este că Dumnezeu S-a opus planurilor lui Satana și a folosit oameni credincioși pentru a-l împiedica. Noi trăim pe teritoriul inamicului nostru, pe care Isus l-a numit „domnul” sau „stăpânitorul lumii acesteia” (Efeseni 2:2; Ioan 14:30). Satana a luat această poziție prin uzurpare de la Adam, dar Isus Hristos l-a învins, în viața Sa și prin moartea Sa pe cruce (Matei 4:1-11; Ioan 19:30; Evrei 2:14). Deși Satana este încă viu și activ, așa cum reiese din încercarea lui de a-i ucide pe acei copii, propria lui execuție este certă (Ioan 12:31; 16:11; Apocalipsa 20:9,10,14). Vestea bună este că dificultățile vieții pot fi depășite prin harul lui Dumnezeu (Filipeni 4:13). Acest har e singura noastră speranță.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO