Un gând de încheiere

Problema suferinţei umane nu este deloc simplă. Cartea lui Iov ne dezvăluie un plan mai larg al suferinţei, la care altfel n-am avea acces, dar, chiar aşa, nu ne dă răspuns la toate întrebările.

Există însă o diferenţă fundamentală între cei care încearcă să dezlege problema suferinţei fără Dumnezeu şi cei care încearcă să o dezlege cu Dumnezeu. Însă, atunci când crezi în existenţa lui Dumnezeu, problema durerii devine şi mai încurcată, din cauza întrebărilor inevitabile pe care le ridică existenţa Sa şi existenţa concomitentă a răului şi suferinţei. Pe de altă parte, avem un avantaj pe care ateii nu-l au: posibilitatea de a afla răspunsul. (Există dovezi că, în ultima parte a vieţii sale, Camus, autorul romanului Ciuma, despre care se amintea la secţiunea de sâmbătă, omul care căuta să găsească un răspuns la problema suferinţei a dorit să fie botezat; a decedat însă la scurt timp, într-un accident de maşină.)

Noi avem speranţa aceasta: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4). Până şi cei care nu cred această făgăduinţă şi alte făgăduinţe din Biblie sunt nevoiţi să admită că viaţa ar fi cu mult mai frumoasă dacă ar avea această speranţă şi dacă n-ar trăi sub apăsarea gândului că tot ce-i aşteaptă după atâta zbucium este nefiinţa şi că existenţa lor este lipsită de sens!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO