„Sânge nevinovat”?

Se vorbeşte mult despre suferinţa oamenilor „nevinovaţi”. Chiar Biblia foloseşte expresia „sânge nevinovat” (Isaia 59:7, Ieremia 22:17, Ioel 3:19), de regulă în contextul atacării sau chiar al uciderii unor oameni care îşi văd liniştiţi de viaţa lor. În sensul acesta, da, în lumea noastră se varsă mult sânge nevinovat.

Pe de altă parte totuşi, Biblia declară că toţi oamenii sunt păcătoşi şi corupţi. Apare atunci nevoia de a redefini termenul „nevinovat”. Dacă toţi au păcătuit, dacă toţi au călcat Legea lui Dumnezeu, atunci cine este cu adevărat fără vină? Cum spunea cineva: „Certificatul de naştere este dovada că eşti păcătos.”

Deşi teologii şi cercetătorii au dezbătut secole la rând problema relaţiei dintre om şi păcat, Biblia arată clar că păcatul a avut impact asupra tuturor oamenilor. Ideea păcătoşeniei omului nu se găseşte numai în Noul Testament. Acesta o preia de fapt din Vechiul Testament şi o dezvoltă.

Ce ne spun textele următoare despre realitatea păcatului?

1 Împăraţi 8:46
Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi Te vei mânia împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:

Psalmii 51:5
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Proverbele 20:9
Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Isaia 53:6
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Romani 3:10-20
10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14. gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Pe lângă mărturia clară a Scripturii, orice om care L-a cunoscut pe Domnul, care a înţeles câtuşi de puţin bunătatea şi sfinţenia Sa are dovada realităţii păcătoşeniei umane în propria experienţă. Şi atunci, cine dintre noi (excluzând bebeluşii şi copiii mici, despre care vom discuta mai târziu) este cu adevărat „nevinovat”?

Pe de altă parte însă, nu aceasta este de fapt problema. Iov era un om păcătos; din acest punct de vedere, el nu era nevinovat, după cum nici copiii lui nu erau nevinovaţi. Şi totuşi ce a făcut el sau ce au făcut ei ca să merite o astfel de soartă? Nu este aceasta cea mai importantă întrebare pe care ar trebui să şi-o pună oamenii atunci când discută despre suferinţă? Iov se opune „întăriturilor de lut” (Iov 13:12) ale prietenilor săi, cu convingerea că tot ce i se întâmpla nu era pe merit.

Când îl cunoaştem pe Dumnezeu şi sfinţenia lui şi ne dăm seama de păcătoşenia noastră, de ce nevoie a noastră devenim conştienţi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO