Protestul lui Iov

Elifaz, Bildad şi Ţofar aveau dreptate: Dumnezeu chiar pedepseşte răul. Însă ei nu aveau dreptate în cazul lui Iov. Suferinţa lui Iov nu era un exemplu de dreptate retributivă, de pedeapsă pentru o faptă rea. Nu era o pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele lui, cum fusese în cazul lui Core, Datan şi Abiram, de pildă, şi nu era nici o consecinţă a păcatelor lui, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. Nu, Iov era un om fără prihană; Dumnezeu însuşi afirmă acest lucru (vezi Iov 1:8). El nu merita suferinţa aceea şi ştia foarte bine că nu o merita. De aceea nu a cedat la poziţia lui şi s-a plâns cu atâta amar.

Ce îi spune el lui Dumnezeu şi de ce sunt justificate cuvintele lui în situaţia dată? Iov, capitolul 10

Iov 10
1. M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2. Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4. Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
7. când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10. Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
13. Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
14. că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
16. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
17. îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
18. Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!”
20. Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22. în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!”

Nu pun oamenii credincioşi întrebări asemănătoare în circumstanţe deosebit de tragice? De ce, Doamne, Te-ai mai chinuit să mă aduci la existenţă? Sau: De ce Te porţi aşa cu mine? Sau: N-ar fi fost mai bine să nu mă fi născut, decât să trec prin atâtea?

Să reţinem că motivul pentru care lui Iov îi era atât de dificil să găsească explicaţia este tocmai faptul că se ştia credincios lui Dumnezeu: „… Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?” (Iov 10:7).

Situaţia lui este paradoxală: Iov nu suferea din cauza păcatului său, cum afirmau prietenii lui, ci din cauză că era un om foarte credincios, cum se arată în primele două capitole ale cărţii. El n-avea de unde să ştie că aceasta era cauza şi, chiar dacă ar fi aflat-o, probabil că n-ar fi fost mai puţin mâhnit şi frustrat.

În acelaşi timp, situaţia lui, deşi unică, este totodată universală, deoarece are de-a face cu problema universală a suferinţei şi mai ales cu cazurile în care suferinţa pare a fi disproporţionată în raport cu răul săvârşit. Şoferul care depăşeşte viteza legală nu poate fi sancţionat la fel ca acela care, depăşind-o, loveşte mortal pe cineva!

Ce îi poţi spune cuiva care consideră că suferă pe nedrept? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO