Soartă nedreaptă

Ce adevăr îi prezintă Elifaz lui Iov?

Iov 15:14-16
14. „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16. cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?

Elifaz afirmă un nou adevăr, de data aceasta cu privire la păcătoşenia tuturor oamenilor. Păcatul este o realitate universală a vieţii pe pământ, la fel şi suferinţa. Este ştiut că toată suferinţa umană îşi are cauza ultimă în păcat. Şi Dumnezeu poate folosi suferinţa ca mijloc pentru a ne învăţa lecţii importante: „Dumnezeu îl încearcă întotdeauna pe poporul Său în cuptorul suferinţei. În dogoarea focului din cuptor se separă zgura de aurul adevărat al caracterului creştin.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 123

Dar, când discutăm despre suferinţă, se mai ridică o întrebare: Cum ne explicăm suferinţa din care nu iese nimic bun? Ce rost are suferinţa în cazul celor care mor pe loc, fără să mai fie timp pentru separarea zgurii de aurul caracterului? Ce rost are suferinţa celor care nu ştiu nimic despre Dumnezeul adevărat şi care n-au auzit de El niciodată? Ce putem spune despre cei care în urma suferinţei devin şi mai supăraţi, şi mai furioşi, şi mai împotrivitori faţă de Dumnezeu? Nu putem ignora aceste situaţii şi nici nu putem să dăm un răspuns stereotip, dacă nu vrem să facem aceeaşi greşeală ca acuzatorii lui Iov!

Şi ce lucru bun iese din moartea violentă a animalelor surprinse de un incendiu în pădure? Dar din moartea miilor de victime ale unei catastrofe naturale sau a civililor într-un război? Ce lecţii ar fi putut învăţa ei sau rudele lor apropiate în ultimele secunde de viaţă? Iar unii ar putea pune întrebări nu numai despre moartea copiilor lui Iov, ci şi despre moartea slujitorilor lui care au fost trecuţi „prin ascuţişul săbiei” (Iov 1:15,17) sau care au fost arşi de vii de „focul lui Dumnezeu” (vers. 16).

Da, Iov şi acuzatorii lui puteau învăţa ceva de aici şi, prin credincioşia lui Iov, acuzaţiile lui Satana puteau fi respinse, dar soarta acestor oameni pare nedreaptă. Suferinţa lor nu este justificată.

Şi acum se petrec asemenea lucruri. Un copil de şase ani moare de cancer. Este soarta lui dreaptă? O studentă de douăzeci de ani este scoasă cu forţa din maşină şi abuzată sexual. Este drept? O mamă a trei copii moare la treizeci şi cinci de ani într-un accident de maşină. Este corect să moară? Ce putem spune despre japonezii care şi-au pierdut viaţa în cutremurul din 2011? S-au făcut vinovaţi de ceva ca să merite o astfel de moarte? Dacă nu, atunci nici soarta lor n-a fost dreaptă. Acestea, da, întrebări grele!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO