Citeşte Proverbele 3:5. Este un text bine cunoscut, dar cum îl putem aplica la problema suferinţei?

Proverbele 3:5
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Cazul lui Iov, deşi unul extrem de rar, reflectă trista realitate a suferinţei umane în lumea aceasta căzută. Şi nu numai cazul lui, ci şi alte cazuri descrise în Biblie ne dovedesc această realitate. Avem chiar în preajma noastră astfel de dovezi. Cu toţii suntem mai mult sau mai puţin afectaţi de suferinţă.

„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră” (Iov 14:1,2).

Aşadar, întrebarea la care ne străduim să găsim răspuns este aceasta: Cum explicăm suferinţa? Ce sens are suferinţa care ni se pare nedreaptă? Ce rost are suferinţa oamenilor nevinovaţi? După cum am văzut în studiul 2, marea luptă, ca temă-reper a Bibliei, ne ajută să explicăm existenţa răului în lumea noastră.

Dar chiar şi aşa, ne este dificil să înţelegem de ce se petrec unele lucruri. Uneori – mai bine zis, deseori – se întâmplă lucruri care par lipsite de sens. În astfel de momente, când ne este greu să le pricepem, avem nevoie să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu. Avem nevoie să învăţăm să ne punem încrederea în El, chiar dacă răspunsurile nu sunt uşor de găsit şi chiar dacă nu vedem că ar putea ieşi ceva bun din răul şi suferinţa respectivă.

În Evrei 11:1 citim: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Pornind de la lucrurile pe care le vedem, cum putem învăţa să ne punem încrederea în Dumnezeu pentru lucrurile pe care nu le vedem? A reuşit Iov să înveţe lecţia aceasta? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO