„Ajunge zilei necazul ei…”

Citeşte textele următoare şi observă soarta celor menţionaţi în ele. A fost dreaptă soarta lor?

Iov 1:18-20
18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
19. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”
20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat

Geneza 4:8
Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.

Exodul 12:29,30
29. La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
30. Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

2 Samuel 11:17
Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, hetitul.

Ieremia 38:6
Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi.

Matei 14:10
Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.

Evrei 11:35-38
35. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37. au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –
38. ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

Biblia reflectă o realitate crudă a existenţei în lumea noastră căzută: răul şi suferinţa sunt reale. Numai cine citeşte superficial Biblia şi scoate nişte texte din context poate trage concluzia că viaţa aici ar fi dreaptă, corectă şi bună şi că, dacă îi rămânem credincioşi lui Dumnezeu, vom fi scutiţi de suferinţă. Este adevărat că ascultarea de Domnul ne poate aduce mari binecuvântări acum, dar aceasta nu înseamnă că ea ne-ar feri complet de suferinţă. Cazul lui Iov este concludent!

În Predica de pe Muntele Fericirilor, Isus ne-a îndemnat să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să nu ne îngrijorăm gândindu-ne ce vom mânca, ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca. Şi, pentru a arăta de ce putem avea încredere că Dumnezeu este bun şi are grijă de nevoile noastre, El a dat exemple din natură. Iar în concluzie a spus: „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine… Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34).

Observă afirmaţia: Ajunge zilei necazul ei. Isus n-a negat prezenţa, chiar zilnică, a răului (dintr-un cuvânt grecesc care poate avea sensul de „răutate”, „barbarie” şi „maliţiozitate”). Dimpotrivă, a admis-o. El a recunoscut prevalenţa şi prezenţa răului în existenţa noastră cotidiană. Şi cum ar fi putut să nu recunoască? Fiind Domnul, El cunoaşte răul din lumea aceasta mai bine decât oricare dintre noi.

Cine nu a simţit cât de nedreaptă şi de amară poate fi viaţa? Cum ne ajută faptul că Isus a recunoscut realitatea existenţei răului? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO