Sânge nevinovat

 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

(Evrei 11:1)

Scriitorul de origine algeriană Albert Camus s-a zbătut mult să dezlege problema suferinţei umane. În romanul Ciuma, el utilizează ciuma ca metaforă a relelor care le produc oamenilor durere. La un moment dat, el descrie scena sinistră a morţii unui băiat afectat de această boală gravă. Un preot, martor la tragedie, îi spune apoi unui medic care se aflase şi el de faţă: „Este revoltător, pentru că asta întrece puterea noastră de înţelegere. Dar poate că trebuie să iubim ce nu putem să înţelegem.”

Doctorul îi dă furios următoarea replică: „Nu, părinte. Eu am altă părere despre iubire. Şi voi refuza până la moarte să iubesc un sistem de lucruri în care copiii sunt supuşi torturii!” – Albert Camus, The Plague (Ciuma), p. 218

Şi în scena aceasta, şi în fragmentele din cartea lui Iov studiate până aici găsim aceleaşi răspunsuri simpliste şi nesatisfăcătoare la o problemă deloc simplă. Şi Iov, şi doctorul acesta ştiau că ele nu corespundeau realităţii cu care se confruntau. De aici şi provocarea: Cum să găsim răspunsuri logice la o situaţie care de multe ori pare ilogică? Săptămâna aceasta, vom continua studiul început săptămâna trecută.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO