Dumnezeu a creat bărbat și femeie
Una dintre întrebările stăruitoare pe care şi le-au pus oamenii este: „De unde venim?”. În primele două capitole ale Bibliei (dar şi în continuare) găsim răspunsul la această importantă întrebare. Numai dacă ştim de unde venim, avem şanse să găsim răspunsuri şi la întrebări precum: „Cine suntem?”, „De ce existăm?”, „Cum trebuie să trăim?” şi „Încotro ne îndreptăm?”
Citeşte Geneza 1 şi 2, insistând asupra pasajului din 1:26-28. Ce mari diferenţe există între crearea omului şi crearea tuturor celorlalte vieţuitoare şi lucruri menţionate în textul biblic? De ce oamenii ies în evidenţă faţă de restul creaţiei?
Geneza 1:26-28
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
- Bărbatul şi femeia au fost creaţi după toate celelalte lucruri şi fiinţe. Ei au avut la dispoziţie tot ce crease Dumnezeu pe pământ – toate le-au fost încredinţate pentru a le studia şi îngriji.
- Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia altfel decât a creat celelalte fiinţe. Până la acel moment, Domnul a poruncit: „Să fie…” (lumină, cer, apă, peşti şi păsări, animale etc.). Acum porunca se transformă în consfătuire: „Să facem om…” Cele trei Persoane ale Dumnezeirii – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – S-au consfătuit cu privire la crearea omului. Deşi aceste două capitole se ocupă de crearea pământului şi a fiinţelor de pe el, nu este nicio îndoială că accentul cade pe crearea omului.
- Bărbatul şi femeia au fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fapt care nu este menţionat în cazul celorlalte lucruri şi fiinţe create până atunci. Deşi textul nu precizează ce înseamnă a fi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, totuşi poate însemna faptul că oamenii reflectau într-un anumit fel caracterul Creatorului lor. Oamenii sunt înzestraţi cu o capacitate morală neîntâlnită la alte vieţuitoare (fluturii sunt frumoşi, fără îndoială, dar nu se frământă cu întrebări referitoare la ce e bine şi ce e rău) şi, de aceea, a fi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu înseamnă a reflecta, într-o anumită măsură, caracterul Său moral.
- Bărbatul şi femeia trebuiau să aibă stăpânire peste tot ce era pe pământ, să Îl reprezinte pe Dumnezeu pe pământ, să conducă. Aceasta presupune responsabilitate.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROFaptele 17:28
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
” De ce oamenii ies în evidenţă faţă de restul creaţiei?” Pentru ca ei au fost creati „dupa chipul lui Dumnezeu”, „barbat si femeie”, traindu-si autentica implinire doar in cadrul iubirii curate.
Ar fi trista si lipsita de sens o existenta lipsita de un Dumnezeu al iubirii, asa cum este lipsita de sens si trista o lume lipsita de prezenta moralitatii iubirii unor fiinte inteligente. Si totusi, lumea noastra, bolnava de pacat, se afla in perspectiva de a lepada idealul credintei („cand va veni Fiul omului, va mai gasi El credinta pe pamant?”), deja la nivel global facandu-se eforturi, deliberate si bine concertate, pentru implementarea mentalitatilor evolutiniste! In care sens va evolua oricine care adera la aceasta tendinta, putem intui cu totii. Ramane sa ne invingem ‘realismul pragmatic’, cel al interesului egocentrist imediat, dictat de oferta apartenentei noastre la o astfel de lume (sau sa ne lasam cuceriti, prin credinta, de vestea cea buna ce ne proclama apartenenta la Imparatia si neprihanirea lui Dumnezeu, prin creatiune si rascumparare, suportand statutul de „straini si calatori” prin viata acestei lumi). Caci, impotriva tuturor eforturilor orgolioase de a putea controla o intreaga lume, ramane neclintit cuvantul care zice: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi Creatia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci Creatia a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi eliberata din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi” (Rom.8:18-24).