Iniţiativa lui Dumnezeu de a ne salva

Biblia arată că, după căderea în păcat, Dumnezeu a fost Cel care i-a căutat pe primii noştri părinţi şi nu invers. De altfel, bărbatul şi femeia nici nu au avut intenţia să-L caute, ci, dimpotrivă, au încercat să se ascundă de El. Cât de bine ilustrează gestul lor atitudinea generală a oamenilor: ei fug de Cel care vine în căutarea lor, de singurul care-i poate salva! Adam şi Eva au fugit de El în Eden, iar urmaşii lor, dacă nu se supun îndemnului Duhului Sfânt, fac la fel şi astăzi!

Din fericire, Dumnezeu nu i-a abandonat pe primii noştri părinţi şi nu ne abandonează nici pe noi! De atunci, de când a strigat după Adam şi Eva: „Unde eşti?”, şi până astăzi, El încă ne strigă. El este, într-adevăr, primul misionar.

„Prin darul inegalabil al Fiului Său, Dumnezeu a înconjurat lumea întreagă cu o atmosferă a harului tot atât de reală ca aerul care circulă în jurul globului. Toţi aceia care aleg să respire din această atmosferă dătătoare de viaţă vor trăi şi vor creşte până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 68

Da, cea mai mare descoperire a lucrării lui Dumnezeu de salvare a omului poate fi văzută în întruparea şi lucrarea Domnului Isus.

Ce ne spun următoarele texte biblice despre moartea lui Isus?

Ioan 3:14,15
14. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Isaia 53:4-6
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

2 Corinteni 5:21
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Dumnezeu „L-a făcut păcat pentru noi” „pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat”. Iată de ce a fost nevoie pentru ca noi să putem deveni „neprihănirea lui Dumnezeu în El”! Dumnezeu a făcut un schimb: Isus a luat asupra Sa păcatele şi suferinţa noastră ca un păcătos, aşa încât noi, deşi păcătoşi, să putem fi socotiţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, aşa cum este Isus Însuşi.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO