Metaforele misiunii

Misiunea este expresia iniţiativei lui Dumnezeu de a salva omenirea pierdută. Ea este motivată de dragoste. Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în misiunea de a aduce mântuire întregii lumi. Peste patruzeci de declaraţii despre universalitatea misiunii lui Isus se regăsesc exclusiv în Evanghelia după Ioan

Ioan 3:17
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Ioan 12:47
Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Şi, după cum Hristos a fost trimis de Tatăl, tot aşa El îi trimite la rândul Său pe ucenici:
„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20:21).

Citeşte Matei 5:13,14. Ce metafore ale misiunii sunt utilizate în aceste texte şi ce simbolizează ele?

Matei 5:13,14
13. Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

Metafora sării şi cea a luminii exprimă funcţiile esenţiale ale influenţei creştine asupra umanităţii. Dacă sarea acţionează din interior, amestecându-se cu materia cu care intră în contact, lumina acţionează din exterior, iluminând tot ce atinge. Termenul „pământ” din expresia
„sarea pământului” se referă la oamenii cu care creştinii trebuie să se amestece, în vreme ce termenul „lumea” din expresia „lumina lumii” se referă la omenirea aflată în întuneric.

Copiii lui Israel au fost încurajaţi să trăiască după principiile morale şi după regulile de sănătate date lor de Dumnezeu. Ei trebuiau să fie o lumină care să lumineze şi să atragă – „te pun să fii Lumina neamurilor” (Isaia 49:6). Existenţa lor colectivă într-o stare de sănătate, prosperitate şi loialitate faţă de Sabatul Domnului şi faţă de celelalte porunci avea să fie o declaraţie despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu de creare şi răscumpărare. Iar popoarele învecinate, observând prosperitatea lor, ar fi trebuit să se apropie de ei şi să-şi dorească să înveţe de la Domnul. (Cel puţin aşa ar fi trebuit să fie!)

Prin influenţa lor asupra lumii, creştinii sunt chemaţi să limiteze corupţia lumii. Necredincioşii sunt de multe ori feriţi de a face fapte rele datorită unei conştiinţe morale care îşi are rădăcina în influenţa creştină. Creştinii au o influenţă bună asupra lumii corupte nu numai din exterior, ci şi din interior, amestecându-se printre oameni pentru a le împărtăşi mesajul creştin al mântuirii.

Cât de bun martor eşti pentru oamenii care te înconjoară? Dar biserica din care faci parte? Scade lumina din intensitate? Îşi pierde sarea gustul? De unde crezi că trebuie să înceapă redeşteptarea şi reforma? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO