2. Citește 1 Petru 2:4-8 (vezi și Isaia 28:16; Psalmii 118:22; Isaia 8:14,15). La ce adevăr fundamental face Petru referire aici? Ce ne îndeamnă el să facem în legătură cu Isus?

1 Petru 2:4-8
4. Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
6. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.”
7. Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”,
8. şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.

Isaia 28:16
de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Psalmi 118:22
Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.

Isaia 8:14-15
14. Şi atunci El va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
15. Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi.”

Petru citează trei pasaje din Vechiul Testament care vorbesc despre piatra unghiulară, simbolul rolului îndeplinit de Isus în biserica Sa. Petru nu este singurul care leagă aceste versete de Isus. Domnul Însuși face referire la Psalmul 118:22 la finalul uneia dintre pildele Sale (Matei 21:42). Petru face același lucru în Faptele 4:11. Iar Pavel face trimitere la Isaia 28:16 în Romani 9:33.

Petru ne transmite aici ideea că Isus, deși a fost respins și răstignit, a fost ales de Dumnezeu să devină piatra unghiulară în casa spirituală a lui Dumnezeu. Iar creștinii sunt pietrele vii zidite în această casă spirituală. Apostolul descrie biserica în termeni din domeniul construcțiilor: temelia bisericii este Isus, iar pietrele din clădire sunt urmașii Săi.

Devenind creștini, devenim o parte a comunității creștine sau a bisericii locale. După cum o cărămidă zidită face parte dintr-o clădire, tot la fel creștinii sunt chemaţi să Îl urmeze pe Hristos împreună, nu izolați unul de altul. Un creștin care nu participă la închinare împreună cu alți creștini și nu colaborează cu ei la extinderea Împărăției lui Dumnezeu este un nonsens. Creștinii sunt botezați în Hristos și, prin aceasta, devin parte din biserica Sa.

Petru vorbește și despre rolul bisericii. Ea trebuie să alcătuiască „o preoție sfântă” (vers. 5) care să aducă „jertfe duhovnicești”. În vremea Vechiului Testament, preoții mijloceau între Dumnezeu și poporul Său. La fel ca alți scriitori din Noul Testament, Petru apelează de multe ori la termeni specifici templului și preoției pentru a arăta că biserica este templul viu al lui Dumnezeu și cei din poporul Său sunt preoții Lui. El face trimitere la sistemul de închinare din Vechiul Testament pentru a arăta cum ar trebui să trăiască și să se comporte creștinii.

Citește 1 Petru 2:5. Ce înseamnă să aducem „jertfe duhovnicești”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO