Dacă ai primi o foaie de hârtie pe care ar scrie sus: „Stimate domn/Stimată doamnă”, ți-ai da seama că ai de-a face cu o scrisoare. Și ai presupune că expeditorul nu este cineva apropiat.

Şi scrisorile din vechime începeau cu o formulă standard. 1 Petru folosește această formulă tradițională: menționează numele autorului și apoi enumeră destinatarii.

1. Citește 1 Petru 1:1. Ce informații avem despre expeditorul și destinatarii epistolei?

1 Petru 1:1
Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,

Petru își prezintă clar identitatea. Numele său este primul cuvânt al epistolei. Imediat după aceea, el precizează că este „apostol al lui Isus Hristos”. La fel ca Pavel (Galateni 1:1; Romani 1:1; Efeseni 1:1), Petru arată în ce calitate scrie, punând accent pe chemarea divină. El era „apostol”, adică „trimis”, iar Cel care îl trimitea era Domnul Isus Hristos.

Galateni 1:1
Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,

Romani 1:1
Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

Efeseni 1:1
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:

După aceea, Petru menţionează unde trebuia să ajungă epistola sa: Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia. Toate acestea erau regiuni din Asia Mică, situate cu aproximație în Turcia de astăzi, la est de Bosfor.

Nu s-a ajuns încă la un consens dacă Petru s-a adresat preponderent credincioșilor iudei sau celor care nu erau iudei. Termenii utilizați de el în 1 Petru 1:1, „străini” și „împrăștiați [diaspora]” îi desemnau în mod obişnuit pe evreii din secolul I care locuiau dincolo de granițele Țării Sfinte. Cuvântul „aleșii” este potrivit pentru ambele categorii. Denumirea de „neamuri” din 1 Petru 2:12 pare să sugereze faptul că destinatarii epistolei sale sunt iudei.

1 Petru 2:12
Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

1 Petru 1:18
căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,

1 Petru 4:3
Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Unii comentatori susțin totuși că afirmațiile din 1 Petru 1:18 și 4:3 ar fi mai potrivite pentru convertiții la creștinism „dintre neamuri” decât pentru evrei. De ce să le scrie Petru iudeilor despre „felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri” sau să le amintească: „Ajunge (…) că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite”?

Să nu uităm totuși că identitatea destinatarilor acestei epistole are o importanță secundară față de mesajul ei.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO