Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci.
Geneza 2:16-17
A intrat în trombă pe ușă, mormăind furios în sinea lui. Am reținut cuvintele: „De ce l-a lăsat Dumnezeu să facă asta?!”
Nu-mi amintesc ce anume l-a supărat atât de tare pe fiul meu, dar l-am întrebat: „Vrei ca Dumnezeu să-l oprească? Ți-ar plăcea dacă, de fiecare dată când ai vrea să spui ceva jignitor cuiva, Dumnezeu ți-ar pune mâna pe gură și te-ar opri?”
Fiul meu avea o gură…
„Și ți-ar plăcea dacă, de fiecare dată când ai vrea să lovești pe cineva, Dumnezeu ți-ar ține mâinile strâns și te-ar opri?”
Fiul meu se bătea.
„Vrei ca Dumnezeu să-i oprească pe alții, dar cu siguranță nu vrei ca Dumnezeu să te oprească pe tine, am dreptate?”
Liberul-arbitru pentru mine, dar nu și pentru tine. Îți place asta? Eu să fac ce vreau, dar tu să nu poți face ce vrei. Sau și mai bine: eu să fac ce vreau, iar tu să faci tot ce vreau eu! Cunosc mulți care ar vrea asta.
Marea întrebare este dacă putem face cu adevărat ceea ce ne dorim. Suntem cu adevărat liberi să alegem? Subiectul alegerii este abordat încă de la început în Biblie. În grădina Eden, șarpele i-a oferit Evei fructul interzis. Ar fi putut spune „nu” și să plece. Nu-i spusese deja Dumnezeu să nu mănânce din el? Dar șarpele care stătea în copac i-a spus că ar trebui să-l mănânce, că era bun. „A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:6).
A împiedicat-o Dumnezeu să mănânce acel fruct sau să îl împartă cu Adam? Nu. Iar Dumnezeu ne lasă și pe tine și pe mine să facem propriile alegeri, chiar dacă acestea ne fac rău nouă sau altora.
Dumnezeu nu l-a împiedicat pe prietenul fiului meu să facă un lucru greșit. Și nici nu l-a făcut pe fiul meu să facă ce trebuie. Dar i-a dat fiului meu o mamă care să-i împărtășească perspectiva divină și ne-a dat Cuvântul Său pentru a ne oferi îndrumare divină și puterea de a face toate lucrurile bine.
