Duhul Sfânt și Revelația
Ce măsuri a luat Dumnezeu pentru ca voința Sa să ajungă nealterată la cunoștința oamenilor căzuți? A luat două măsuri importante care au legătură cu activitatea Duhului Sfânt: revelația și inspirația.
În procesul revelației, noi, ca ființe create (și căzute), depindem de ajutorul Cuiva din afara noastră pentru a cunoaște lucrurile la care nu putem ajunge prin propriile forțe. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a afla adevărurile pe care trebuie să le știm (de exemplu, Daniel 2:19-23) și pe care nu le-am putea cunoaște pe căi naturale.
Daniel 2:19-23
19. După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.
20. Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
21. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!
22. El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina.
23. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”
Revelația este procesul prin care Dumnezeu li Se face cunoscut oamenilor, prin care îi înștiințează despre voia Sa. Revelația este sinonimă cu descoperirea sau dezvăluirea, cu destăinuirea unui lucru ascuns. Noi avem nevoie de revelație deoarece suntem niște ființe mărginite și căzute, despărţite de Dumnezeu din cauza păcatului, iar capacitatea noastră de cunoaștere este extrem de limitată. Depindem de Dumnezeu pentru a cunoaște voia Lui. Depindem de revelația Sa fiindcă informațiile pe care le putem obține despre El prin intermediul naturii sunt foarte limitate.
1. Ce ne spune Scriptura despre originea mesajului ei profetic? Ce ne spune originea divină a mesajului despre autoritatea Bibliei?
2 Petru 1:19-21
19. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
20. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
21. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
Potrivit apostolului Petru, mesajul profetic din Vechiul Testament nu este de origine umană. Profeții au fost „mânați” de Duhul Sfânt în aşa fel, încât conținutul mesajului lor să vină de la Dumnezeu. Ei nu au „compus” ei înșiși acest mesaj. Nu au fost autorii, ci doar purtătorii lui. Petru a subliniat faptul că sursa profețiilor este Duhul Sfânt. Ele au fost scrise de oameni, dar „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului” (2 Petru 1:21). Originea aceasta divină îi conferă Bibliei autoritatea supremă asupra vieții noastre.
Dumnezeu a proclamat Cuvântul Său în lume prin oameni. Cum ne putem pune la dispoziția Duhului Sfânt noi, astăzi, pentru a proclama ce stă scris în Scriptură?
