[joi, 20 noiembrie] Schimbați prin contemplare

 

 

7. Contemplarea exemplului oferit de marii eroi ai credinței este esențială pentru creșterea noastră spirituală. În același timp, exemplul nostru suprem este Isus Hristos. Cum suntem schimbați atunci când ne concentrăm asupra vieții Domnului Isus? Vezi Evrei 12:1,2; 2 Corinteni 3:18.

 

Evrei 12:1,2

„Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”.

 

2 Corinteni 3:18

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”.

 

Marco Iacoboni, un expert în neurologie de la Universitatea din California, Los Angeles, a cercetat funcția neuronilor-oglindă. Aceste mici circuite celulare sunt activate atât atunci când efectuăm o anumită acțiune – cum ar fi să râdem sau să îmbrățișăm pe cineva –, cât și atunci când observăm că altcineva face aceeași acțiune. Activitatea acestor neuroni reduce distincția dintre a vedea și a face.

 

Ellen G. White vorbește despre importanța contemplării caracterului lui Isus: „Privind la Domnul Isus, ne formăm concepții tot mai clare și mai precise cu privire la Dumnezeu și, privind la El, suntem schimbați. Bunătatea și dragostea față de semenii noștri devin instinctul nostru firesc. Dezvoltăm un caracter care este copia caracterului divin. Pe măsură ce devenim asemenea Lui, capacitatea noastră de a-L cunoaște pe Dumnezeu se extinde. Intrăm tot mai mult într-o relație de părtășie cu lumea cerească, iar capacitatea noastră de a primi bogățiile cunoașterii și ale înțelepciunii veșniciei este într-o continuă creștere” (Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, p. 355).

 

8. Potrivit Romani 12:1,2, care sunt cele două forțe opuse care acționează în viața noastră? Cum ne putem asigura că o lăsăm să lucreze pe cea bună?

 

Romani 12:1,2

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”.

 

În capitolul de sinteză al Epistolei către romani, apostolul Pavel vorbește despre două forțe antagonice care încearcă să ne modeleze viața. Pe de o parte, lumea din jur, prin influențele ei diverse, caută zilnic să ne forțeze să ne încadrăm în tiparele ei, determinând o conformare care acționează din exterior spre interior.

 

Pentru a contracara acest impact, Duhul Sfânt poate să ne transforme din interior spre exterior într-o manieră similară cu modul în care o omidă se metamorfozează într-un frumos fluture. Dar, pentru ca acest proces să aibă loc, trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu și să Îi cerem să continue lucrarea bună pe care a început-o în noi (Filipeni 1:6). În cele din urmă, trebuie să facem alegerea conștientă, clipă de clipă, de a umbla în Duhul.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO