Tabita din Iope

Citeşte Faptele 9:36-42. Ce a făcut Tabita în Iope, când a aflat despre nevoile oamenilor din jurul ei? Cine sunt „Sfinţii” şi „văduvele” din versetul 41?

Faptele 9:36-42
36. În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.”
39. Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.
42. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.

Tabita era o femeie de acţiune. „În Iope, era o ucenică numită Tabita” (Faptele 9:36). Se poate spune şi despre biserica ta: „În ____ [numele localităţii tale], este o biserică numită [numele bisericii tale]”, care face „o mulţime de fapte bune şi milostenii”?

„Sfinţii” sunt membrii bisericii, iar „văduvele” pot fi unele persoane din biserică sau din afara ei. Tabita se ocupa de ambele categorii. Şi tu ar trebui să faci la fel. Preocuparea consecventă pentru cei din biserică este o bună strategie de evanghelizare (Faptele 2:42-47), pentru că, atunci, cei din afara bisericii vor spune: „Uite cât de mult se iubesc adventiştii de ziua a şaptea şi câtă grijă îşi poartă unul altuia!”

Citeşte Ioan 13:34,35 şi Ioan 15:12. Ce principiu este enunţat în aceste trei texte şi de ce este important să-l respectăm, ca biserică? De ce uneori ne este greu să o facem?

Ioan 13:34,35
34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

Ioan 15:12
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

Când faci planuri pentru a le sluji persoanelor din afara bisericii, ar trebui să alegi mai întâi un mod sau un stil de slujire. Amy Sherman descrie trei stiluri de slujire a bisericii în societate: (1) Stilul colonistului urmăreşte împlinirea nevoilor localităţii în care se află biserica. Aşa a lucrat sora noastră din Africa. (2) Stilul grădinarului constă în dezvoltarea de relaţii de slujire cu cartierele din proximitatea bisericii. Pentru membrii bisericii, zonele învecinate sunt o „grădină” sau o extensie a bisericii lor. În unele situaţii, mai multe biserici se asociază pentru a organiza un centru de servicii sociale într-o zonă a localităţii. Într-un oraş, mai multe biserici s-au ocupat de un magazin de alimente sănătoase, iar datorită lui a apărut o nouă biserică. (3) Stilul păstorului are ca public-ţintă un anumit segment de populaţie, nu o anumită zonă geografică, – Adaptare după Ronald J. Sider et al., Churches That Make a Difference: Reaching Your Community with Good News and Good Works (Grand Rapids, Mich.: Baker Books, 2002), p. 146

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO