La fel ca Isus, Pavel a ţinut cont de nevoile exprimate de oameni şi le-a împlinit. Un exemplu elocvent este modul în care a acţionat în Atena, pe Colina lui Marte. Indignat de idolatria pe care o văzuse în cetate, el a purtat discuţii vii nu doar cu elita locală, ci şi cu oamenii pe care ia întâlnit în piaţă. În felul acesta, le-a cunoscut nevoile şi problemele. A descoperit că aveau în inimă o căutare după un Dumnezeu necunoscut şi că aveau nevoie să-L cunoască pe Dumnezeul adevărat şi să abandoneze închinarea la acei idoli neputincioşi, A început atunci să le predice în sinagogă, unde veneau atât iudei, cât şi „oameni temători de Dumnezeu” (Faptele 17:17). Cu alte cuvinte, a profitat de ocazie şi le-a vestit Evanghelia. El a mers acolo unde erau ei, în piaţă şi pe stradă. Mulţimile credeau într-un fel de divinitate pentru că ridicaseră un altar pentru un „Dumnezeu necunoscut” (Faptele 17:23). Apostolul chiar a citat dintr-un poet al lor care exprimase un adevăr: „Suntem din neamul Lui” (Faptele 17:28). Pavel ia luat pe oameni aşa cum erau şi a încercat să-i desprindă de idolii lor şi să-i pună în legătură cu Dumnezeul cel viu, cu Isus cel înviat. Pe scurt, Pavel s-a interesat care erau nevoile atenienilor şi apoi a încercat să-i ajute să şi le împlinească.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO