Dragostea nu va pieri niciodată

De la Isus ştim că poruncile cele mai mari din lege sunt să-L iubim pe Dumnezeu şi să-l iubim pe aproapele nostru (Luca 10:27,28). Tot de la El ştim şi cine este aproapele nostru. Totodată, viaţa Sa a fost, de la început până la sfârşit, o expresie a iubirii curate a unui Dumnezeu care este dragoste (1 Ioan 4:16). Prin urmare, dacă vrem să reflectăm caracterul lui Dumnezeu, dacă vrem să le arătăm altora cum este El în realitate, trebuie să fim iubitori.

Dar şi reciproca este adevărată. Motivul invocat cel mai frecvent de oameni pentru a-L respinge pe Isus – şi creştinismul în general – este purtarea respingătoare a celor care se declară creştini.

Gândeşte-te la istoria lumii sau la ce se întâmplă în zilele noastre şi dă câteva exemple de fapte îngrozitoare făcute de aşa-zişi creştini, uneori chiar în Numele lui Isus. Ce avertizări găsim în acest sens în Daniel 7:24,25 şi Romani 2:24?

Daniel 7:24,25
24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.
25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

Romani 2:24
Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.

Nu este de mirare că, de-a lungul timpului, mulţi oameni au devenit ostili creştinismului. Imperativul de a-L reprezenta corect pe Domnul Hristos prin viaţa noastră este, astfel, cu atât mai important. Iar metoda cea mai eficientă este aceea de a le arăta oamenilor dragostea aşa cum le-a arătat-o El.

Citeşte 1 Corinteni 13. Ce spune Pavel că este dragostea? Ce spune el că nu este dragostea? Ce schimbări trebuie să faci pentru a manifesta această dragoste?

1 Corinteni 13
1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
10. dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.