Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

(Matei 23:37)

Sâmbătă dimineaţa, în timpul Şcolii de Sabat sau al serviciului divin, prin faţa uşii de la intrarea unei biserici adventiste de ziua a şaptea se văd trecând tineri care se dau cu skateboardul.

De ce? Pentru că sala în care se adună biserica se găseşte în incinta unui centru de tineret situat chiar lângă un parc de skateboard. Şi, dacă vă gândiţi că huruitul plăcilor îi deranjează pe cei dinăuntru, vă înşelaţi!

În efortul de a reduce rata delincvenţei printre tineri, administraţia oraşului respectiv a amenajat un parc care să le ofere tinerilor posibilitatea de a se recrea într-un mod sănătos. După aceea, a dorit ca o biserică să-şi susţină serviciile religioase în centrul de tineret. Conducătorii oraşului au considerat că prezenţa unei biserici va avea o influenţă morală pozitivă asupra tinerilor care veneau în parc. Au trimis această solicitare mai multor confesiuni religioase, dar a acceptat-o numai una dintre ele: cea care organizează Şcoala de Sabat şi care se închină sâmbăta.

Membrii bisericii adventiste de acolo au fost încântaţi să se mute în centrul de tineret, pentru că-şi doreau să lucreze cu tinerii din parc. Definiţia lor pentru biserică este următoarea: biserica este o comunitate care nu există pentru sine. Lucrul acesta ar trebui să-l înţelegem cu toţii!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO