Iona în Ninive

Citeşte Iona 3:4-4:6. Ce problemă gravă de atitudine avea profetul?

Iona 3:4-4:6
4. Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
5. Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
7. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
8. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
9. Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
10. Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.
1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.
2. S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
3. Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
4. Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”
5. Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.
6. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete care s-a ridicat peste Iona ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

În Iona 4, se spune că profetul Iona s-a aşezat la răsărit de Ninive. Transmisese mesajul de avertizare din partea lui Dumnezeu, că cetatea avea să fie distrusă. Acum, reflecta la tot drumul pe care-l străbătuse, la împotrivirea lui de a veni în Ninive, la încercarea de a scăpa de corvoada aceasta, la insistenţa lui Dumnezeu de a-l convinge să-şi îndeplinească misiunea, la cele trei zile petrecute în burta peştelui şi la călătoria lungă până la cetate. Şi pentru ce se zbătuse el atât? Ca acum să afle că Dumnezeu S-a răzgândit şi dorea să le arate har unor ticăloşi? Locuitorii cetăţii se pocăiseră, dar Iona se simţea înşelat, înjosit şi folosit. Se aşteptase ca distrugerea acestei cetăţi păgâne, cu 120 000 de locuitori, să scoată în evidenţă preferinţa lui Dumnezeu pentru poporul Său ales şi să-i stingă ura pentru niniveni.

Citeşte Luca 19:38-42. Care este atitudinea lui Isus faţă de cetatea Ierusalim?

Luca 19:38-42
38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40. Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

La opt sute de ani după Iona, Isus, călare pe un măgar, străbate coasta dealului care dă spre Ierusalim. Se aud strigăte de laudă pentru „împăratul care vine în Numele Domnului” şi de speranţă că va fi „pace în cer şi slavă în locurile preaînalte” (Luca 19:38). În toiul ovaţiilor, când zăreşte cetatea, El Se opreşte şi plânge pentru ea, zicând: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!” (Luca 19:42).

Observă contrastul, Iona a ascultat porunca Domnului cu reticenţă, fără să-i pese de locuitorii cetăţii Ninive. Isus S-a apropiat de Ierusalim cu o singură povară pe suflet: ca iudeii să primească mântuirea pe care le-o oferea cu un preţ atât de mare.

Două cetăţi: Ninive şi Ierusalim. Doi mesageri: Iona şi Isus. Diferenţa este evidentă. Isus exemplifică atitudinea altruistă şi iubitoare care doreşte binele oamenilor. Să avem şi noi aceeaşi atitudine faţă de cei pierduţi!

Ce legătură există între egoism şi o atitudine de indiferenţă faţă de mântuirea altora? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO