La masă cu păcătoşii

Citeşte Matei 9:10-13. Ce adevăr esenţial ne putem însuşi din răspunsul dat de Isus criticilor Săi? Citeşte Osea 6:6.

Matei 9:10-13
10. Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Isus Se aşază la masă, stă de vorbă şi mănâncă alături de nişte oameni care, în cultura vremii, erau consideraţi „indezirabili”.

Care oameni sunt consideraţi indezirabili în cultura ta?

Când fariseii îl întrerup cu întrebarea dacă era cuvenit să Se asocieze cu nişte netrebnici, Isus îi trimite la Scriptură ca să înveţe ce înseamnă mila: „Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:13). Ce trist că aceşti lideri religioşi nu înţelegeau un adevăr esenţial al religiei lor!

Întâlnim aici aceeaşi problemă care exista în perioada Vechiului Testament: în concepţia oamenilor, formele şi ceremoniile religioase capătă o mai mare importanţă decât modul în care ei îşi tratează semenii. Este interesant că, pentru a-Şi susţine poziţia, Isus le-a răspuns cu un text din Vechiul Testament (Osea 6:6)!

„Mii de oameni fac aceeaşi greşeală pe care au făcut-o fariseii pe care Hristos i-a mustrat la masa lui Matei. Decât să renunţe la vreo idee cultivată cu plăcere sau să părăsească vreun idol al părerilor proprii, mulţi refuză adevărul care coboară de la Tatăl luminii. Ei se încred în propria persoană şi se bazează pe înţelepciunea lor şi nu-şi dau seama de sărăcia lor spirituală. […]

Postul şi rugăciunea care vin dintr-un spirit de îndreptăţire de sine sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2014, pp.258-259

Tendinţa noastră este să-i judecăm pe alţii în funcţie de preferinţele noastre. Avem nevoie ca, în umilinţă, să învăţăm să lăsăm eul deoparte şi să-I permitem Duhului Sfânt să transforme mila în convingere.

Ce se spune în Psalmii 51:17? În ce fel ne ajută să înţelegem mai bine versetul acesta conştienţa faptului că noi înşine suntem păcătoşi?