Înţelepciune în relaţiile cu oamenii

Un vorbitor i-a rugat pe ascultători să spună câţi prieteni aveau în afara bisericii. Din spatele sălii s-a ridicat un bărbat care le-a spus semeţ: „Vă anunţ cu satisfacţie că n-am niciunul!” Poate că omul acesta nu era rău intenţionat, dar răspunsul său ne spune foarte multe despre cât de bine îşi împlinea chemarea de a fi lumină în lume!

După cum aminteam în altă parte, Matei 5:13 afirmă că noi suntem sarea pământului şi că sarea aceasta poate să-şi piardă gustul. Se spune că un negustor din Sidon a depozitat cantităţi mari de sare în magazii, direct pe pământ. Fiind în contact direct cu solul, sarea şi-a pierdut gustul. N-a mai putut face cu ea nimic şi a dat-o ca să fie folosită la pavarea drumurilor. În acelaşi fel, şi noi trebuie să fim atenţi când interacţionăm cu oamenii. Vom permite ca lumea să ne strice „gustul” unic? Avem noi aceleaşi valori ca ale lumii?

Citeşte Geneza 13:5-13; 19:12-26; Numeri 25:1-3; vezi şi 1 Ioan 2:16. Ce ar trebui să evităm în relaţiile noastre cu oamenii?

Geneza 13:5-13
5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
6. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.
7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi feresiţii locuiau atunci în ţară.
8. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.
9. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
10. Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
11. Lot şi-a ales toată câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.
12. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
13. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Geneza 19:12-26
12. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”
16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.
17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”
18. Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă!”
21. Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.
24. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.
26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Numeri 25:1-3
1. Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.
2. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.
3. Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.

1 Ioan 2:16
Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Exemplele acestea subliniază nevoia de a fi prudenţi atunci când intrăm în contact cu oameni care se ghidează în viaţă după valorile lumeşti enumerate în 1 Ioan 2:16. Ne înşelăm dacă socotim că nu avem nevoie de prudenţă sau că nu riscăm să fim captivaţi de principiile decăzute ale lumii. Pe de altă parte, cum le putem face bine altora dacă ne ascundem de ei, din teama de a nu fi influenţaţi negativ de modul lor de a trăi?

Citeşte cu atenţie următorul sfat înţelept şi echilibrat: „Prin urmare, ar trebui să refuze creştinii să se asocieze cu cei neconvertiţi şi să caute să nu comunice în niciun fel cu ei? Nu, ei trebuie să fie împreună cu cei neconvertiţi, să fie în lume, dar nu din lume; să nu meargă pe căile lor, să nu fie influenţaţi de ei şi să nu aibă inima deschisă faţă de obiceiurile şi practicile lor. Asocierea lor trebuie să fie în scopul de a-i atrage şi pe alţii la Hristos.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 191

Câţi prieteni ai din afara bisericii? De ce natură este relaţia ta cu ei? Cine pe cine influenţează mai mult, tu pe ei sau ei pe tine? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO