Studiu suplimentar

Biserica are de îndeplinit o misiune pentru lume, nu pentru ea însăşi. Ea a fost organizată în scopul slujirii altora. Deasupra intrării unei biserici era agăţat un panou pe care scria: „Intrarea slujitorilor”. O idee bună, nu-i aşa?

„Nu te poţi apropia de cei pierduţi, dacă nu petreci timp cu ei.” Isus este marele nostru Exemplu de implicare socială, iar Ellen G. White ne arată că biserica lui Dumnezeu trebuie să-I urmeze exemplul. Membrii bisericii sunt sarea pământului şi trebuie să fie în contact cu societatea.

„Profetul Domnului ne adresează invitaţia extraordinară de a ne amesteca, aidoma lui Isus, printre cei neiubiţi, sărmani, pierduţi. Isus a fost prieten cu păcătoşii. El a mers la petrecerile lor – Se ducea acolo unde-i putea găsi. Isus nu Şi-a compromis niciodată credinţa, dar îi plăcea să meargă acolo unde erau păcătoşii. Ei se simţeau cel mai bine în preajma Lui, iar aşa-zişii sfinţi nu se simţeau deloc confortabil lângă El. Dar Isus nu făcea această deosebire între oameni, pentru că îşi stabilise clar priorităţile: venise să-i mântuiască pe păcătoşi. Aceasta era misiunea Lui şi aceasta ar trebui să fie misiunea noastră, chiar dacă îi vom supăra pe unii sfinţi…

Prea multă vreme s-au izolat adventiştii în globuri de sticlă şi în ghetouri, la adăpost de restul lumii. Vremea aceasta a luat sfârşit. Nu putem, nu îndrăznim să mai trăim în apostazie. Este timpul să intrăm în societate, ca indivizi şi ca biserică!” – Russell Burrill, How to Grow an Adventist Church (Fallbrook, Calif.: Hart Books, 2009), p. 50

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO