„În mijlocul unui neam ticălos”

Fără îndoială, lumea are nevoie de ceea ce am primit noi prin Hristos. Nu am primit pentru că am fi mai buni decât alţii. Tocmai de aceea, pentru că am primit atât de mult fără să avem vreun merit, suntem chemaţi să mergem şi să împărţim cu aceia care încă nu au primit!

Citeşte Filipeni 2:13-15. Cum putem să trăim şi să lucrăm printre oameni necredincioşi fără să ne pierdem convingerile?

Filipeni 2:13-15
13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15. ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,

Să fim atenţi să nu ne protejăm de lume atât de mult, încât să nu mai avem nicio legătură cu oamenii. Este mai comod să rămânem în micul nostru univers spiritual şi teologic şi să devenim izolaţi din punct de vedere spiritual. Autoizolarea aceasta poate conduce însă la o religie egocentrică. Şi cât de des îşi consumă bisericile locale energia în dispute legate de stilul de închinare sau de vreun punct de doctrină, în loc să o consume lucrând pentru oamenii care pier!

În cartea sa cu titlul Empowering the Poor (pp. 21-30), Robert Linthicum distinge trei tipuri de biserici:

  1. biserica izolată – contactul ei cu oamenii din afara bisericii este efectiv nul; ea pune accent în primul rând pe îngrijirea propriilor membri;
  2. biserica implicată formal – ştie că trebuie să se implice în slujirea cetăţenilor; face presupuneri cu privire la nevoile lor fără să-i întrebe, apoi pregăteşte programe şi le prezintă înaintea lor; activitatea ei riscă să fie irelevantă; cel mai probabil că cetăţenii nu se regăsesc în ea;
  3. biserica implicată practic – ea face o analiză a stării populaţiei cu scopul de a-i cunoaşte şi înţelege pe oamenii pentru care va lucra; credincioşii stabilesc contacte cu conducătorii şi cu localnicii, interesându-se de nevoile lor reale; activitatea lor are mai multe şanse să fie relevantă şi bine primită, întrucât cetăţenii au arătat deja care le sunt nevoile şi au încredere că acestea le vor fi împlinite.

Biserica de acest tip participă împreună cu ceilalţi cetăţeni la luarea deciziilor cu privire la viaţa localităţii lor precum şi la aplicarea acestor decizii. Ea ia legătura cu organizaţiile locale şi, dacă e nevoie, ajută la înfiinţarea serviciilor sociale care lipsesc.

Ambele părţi au de câştigat de pe urma acestui parteneriat care vizează împlinirea nevoilor reale ale oamenilor.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO