Harul lui Dumnezeu, care-i readuce la viaţă pe cei morţi în fărădelegi şi păcate, este descris într-un tablou şocant în Ezechiel 37. Profetul Ezechiel este dus în viziune de Duhul Sfânt într-o vale plină cu oseminte umane uscate, simbolul casei lui Israel. Dumnezeu îl întreabă: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” (Ezechiel 37:3).

Profetul află răspunsul la această întrebare în timp ce le proroceşte oaselor.

Citește Ezechiel 37:1-14. Ce urma să facă Dumnezeu pentru poporul Său?

Ezechiel 37:1-14
1. Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
2. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot.
3. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!”
4. El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!
6. Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”
7. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!
8. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.
9. El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia ca să învie!”
10. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
11. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!”
12. De aceea, proroceşte şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.
13. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
14. Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul.”

Viziunea primită de Ezechiel avea următoarele elemente: Israeliţii (1) „au înviat şi au stat în picioare: era ca o oaste mare” (Ezechiel 37:10); (2) au primit promisiunea că vor fi reaşezaţi în ţara lor; şi (3) aveau să ştie că Dumnezeu făcuse aceasta pentru ei.

Dar învierea nu este totul. Poporul lui Dumnezeu este readus la viaţă cu un scop, pentru o misiune: ca să fie lumină pentru popoare.

Citeşte Efeseni 2:10. Cu ce scop suntem „readuşi la viaţă” din punct de vedere spiritual – recreaţi în Hristos?

Efeseni 2:10
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

„Acceptarea noastră de către Dumnezeu este sigură numai prin Fiul Său iubit, iar faptele bune sunt doar urmarea lucrării dragostei Sale care iartă păcatul. Ele nu ne conferă niciun merit şi nimic din ce primim nu ne este dat pentru faptele noastre bune, în virtutea cărora am putea să pretindem că avem vreo contribuţie la mântuirea noastră. Mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu dat celui credincios numai datorită lui Hristos. Sufletul tulburat poate să găsească pace prin credinţa în Hristos, iar pacea va fi proporţională cu credinţa lui, El nu poate să-şi prezinte propriile fapte bune ca pe un merit pe baza căruia să primească mântuirea.

Şi atunci faptele bune nu au nicio valoare reală? Oare păcătosul care săvârşeşte păcatul în fiecare zi fără teama de consecinţe este privit cu aceeaşi bunăvoinţă cu care este privit acela care se străduieşte, prin credinţa în Hristos, să lucreze pentru propria integritate? Scriptura răspunde: «Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.»

„În rânduiala Sa divină, prin favoarea Sa nemeritată de noi, Domnul a stabilit ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem primiţi numai prin meritele lui Hristos, iar faptele de milă şi de bunătate pe care le facem sunt roadele credinţei.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 165

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO