… Aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu

Dacă, pentru noi, aşteptarea revenirii Domnului Isus pare interminabilă, la Dumnezeu timpul nu este o problemă:” Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8). Scriptura afirmă iar şi iar că sfârşitul este aproape, în Vechiul Testament numindu-l „ziua Domnului”, iar în Noul Testament, „venirea lui Hristos”.

Cum corectează apostolul Petru ideea că Dumnezeu „întârzie” să-Şi împlinească făgăduinţa înnoirii tuturor lucrurilor?

2 Petru 3:8-14
8. Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
9. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Daniel 2:34,35,44
34. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.
35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.
44. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Profeţiile temporale ne transmit clar ideea că există o limită până la care i se permite răului să continue şi până la care Dumnezeu aşteaptă. Ele ne spun, în linii mari, cum va pune Dumnezeu capăt răului şi suferinţei şi cum va readuce pământul la desăvârşirea lui de la început.

Felul în care înţelegem sfârşitul tuturor lucrurilor influenţează modul în care trăim aici şi acum (2 Petru 3:12). Dacă ne revoltăm la ideea că Dumnezeu va tulbura mica noastră lume, vom fi înclinaţi spre cinism şi ne vom alătura batjocoritorilor. Dar, dacă vedem sfârşitul ca pe intervenţia ultimă a unui Dumnezeu milos pentru a elimina corupţia şi abuzurile continue asupra drepturilor omului, atunci vom aştepta cu nerăbdare „ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (vers. 13).

Petru îşi exprimă din nou preocuparea pentru purtarea şi atitudinile noastre. El ne încurajează să ne „silim” să fim „fără prihană” şi „fără vină” (vers. 14). Fără fraza următoare, am putea crede că promovează o religie a faptelor, însă el adaugă: „… îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire”, confirmând cuvintele adresate de Pavel aceloraşi credincioşi (vers. 15).

Ţinta noastră este să fim fără prihană şi fără vină. Aşa era Iov, pentru că „se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău” (Iov 1:1). „Fără cusur” trebuia să fie animalul de jertfă (Exodul 12:5; Leviticul 1:3) şi „fără pată” a fost jertfa adusă de Isus (Evrei 9:14; 1 Petru 1:19). Aşa vom fi şi noi când El ne va înfăţişa înaintea Tatălui (1 Corinteni 1:8; Efeseni 5:27; Coloseni 1:22; 1 Tesaloniceni 3:13; 5:23).

Cum trăieşti cu această tensiune dintre „curând” şi „nu încă”, cu privire la a doua venire a Domnului Hristos? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO