Citeşte 2 Petru 3:3-7. Care era atitudinea necredincioşilor faţă de mesajul despre a doua venire a Domnului Hristos?

2 Petru 3:3-7
3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor
4. şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
5. Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei
6. şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
7. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

În acest pasaj, conflictul dintre lumină şi întuneric, dintre urmaşii lui Isus şi promotorii răului, pare a atinge punctul culminant. Diavolul, acest leu flămând care răcneşte şi îşi caută următoarea victimă (1 Petru 5:8), este susţinut de un cor de batjocoritori. Aceştia încearcă să neutralizeze credinţa creştinilor cu argumente „raţionale” şi „ştiinţifice” (2 Petru 3:3,4). Petru sugerează că ei sunt motivaţi de dorinţa de a trăi după poftele lor rele (vers. 3; vezi şi Iuda 18). Argumentul lor împotriva revenirii lui Isus este faptul că viaţa merge înainte neschimbată.

Există un aspect interesant la cuvintele lor de batjocură. Isus a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:1-3), dar batjocoritorii spun: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?” (2 Petru 3:4). La fel s-a întâmplat şi în Eden. Dumnezeu spusese: „Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:17). În schimb, Satana a spus (prin intermediul şarpelui): „Hotărât că nu veţi muri!” (Geneza 3:4). Era o negare clară a cuvântului lui Dumnezeu. Acelaşi lucru se repetă, numai că acum, în zilele din urmă, nu este un singur glas, ca în Eden, ci un cor, voci care se aud peste tot. Avantajul nostru este că ştim că Petru a prezis acest lucru. De fiecare dată când auzim că este luată în derâdere ideea revenirii lui Isus, noi ştim că aceasta este o împlinire a profeţiei.

Pământul a fast distrus o dată prin potop, dar batjocoritorii nu vor să ştie de aşa ceva. Ei nu vor să accepte ideea că Dumnezeu ar avea vreo legătură cu viaţa lor personală. Ei nu vor să accepte ideea că Dumnezeul care a făcut ca pământul să fie complet acoperit de apă la potop poate să facă să ardă acest pământ şi să-i distrugă în ziua judecăţii (2 Petru 3:5-7). Ei speră ca natura să-şi continue existenta ca şi până acum.

Cum ne putem păstra încrederea în făgăduinţa venirii Domnului Isus? De ce este important să o păstrăm? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO