Presiunea socială

Cum se manifesta presiunea exercitată de societate asupra credincioşilor din primul secol?

1 Petru 4:1-7
1. Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul;
2. pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
4. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.
5. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.
7. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

Petru le scrie credincioşilor că şi-au risipit viaţa de ajuns cu lucruri pe care le-au făcut ca să fie la fel ca toţi ceilalţi – „aţi făcut voia neamurilor” (1 Petru 4:3). Dar situaţia s-a schimbat. Acum, oamenii îi consideră nişte ciudaţi, pentru că nu li se mai alătură în faptele lor rele şi râd de ei (vers. 4). Prin foştii prieteni, Satana încerca să-i descurajeze şi să-i facă să renunţe la Dumnezeu.

Petru îi încurajează să nu se lase intimidaţi de aceste atacuri. „Neamurile” vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu, singurul Judecător, aşa că nu au de ce să se preocupe de părerea lor (vers. 5).

Ideea aceasta este esenţială. Câţi cunoscuţi de-ai tăi au cedat sub presiunea aşteptărilor altora în loc să îşi apere convingerile? Lucrul acesta este dificil mai ales pentru tineri, care se confruntă cu aşa-numita „presiune de grup”.

Petru îi îndeamnă pe credincioşi să nu se mai străduiască să fie acceptaţi de ceilalţi şi să nu se mai conformeze opiniilor, cerinţelor şi aşteptărilor acestora, ci să fie înţelepţi, să vegheze, să se roage şi să fie iubitori (vers. 7, 8). Petru i-a îndemnat şi să fie primitori de oaspeţi (vers. 9). Şi aceasta nu ca un lucru opţional, ci ca o datorie importantă, ca un mod de a interacţiona cu semenii. Dumnezeu ştie că uneori suntem mai preocupaţi să „facem voia neamurilor”, să le fim pe plac unora, decât să le arătăm iubire şi bunătate celor de lângă noi. Trebuie să ne rugăm pentru ei, dar să ne rugăm şi pentru noi ca Dumnezeu să ne facă mai sensibili la problemele lor. Ca „seminţie aleasă” şi „preoţie împărătească”, suntem chemaţi să avem o influentă bună asupra celor din jur, nu să ne lăsăm influenţaţi în rău. Aici au greşit israeliţii din vechime: în loc să-i influenţeze în bine pe păgâni, ei s-au lăsat influenţaţi în rău de aceştia.

Ce fel de presiune simţi că exercită societatea asupra ta? Cum rezişti acestei presiuni?