De la întuneric la lumină

Care sunt elementele distinctive ale marii lupte în pasajul din 1 Petru 2:9,10?

1 Petru 2:9,10
9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10. pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Petru a preluat aceste expresii din Exodul 19:6, „o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt”, şi din Deuteronomul 7:6 (reluat în Deuteronomul 14:2), „un popor sfânt”, „te-a ales ca să fii un popor al Lui”. Ele au fost rostite de Dumnezeu când i-a vorbit poporului Său în timpul exodului, când israeliţii ieşeau din sclavie şi se îndreptau spre Ţara Făgăduinţei. Dar Petru vede o asemănare între poporul lui Dumnezeu din vremea exodului şi biserica din vremea lui.

Totuşi el nu descrie aici rezultatul final, ci, mai degrabă, un proces în plină derulare. Da, noi am fost aleşi şi câştigaţi de Dumnezeu şi Îl putem lăuda public pentru că ne-a scos din întunericul în care Satana a învăluit lumea. Dar aceasta nu înseamnă că suntem desăvârşiţi sau că ne-am încheiat călătoria (vezi Filipeni 3:12). Când Îl urmăm pe Hristos, devenim mai conştienţi de faptul că suntem păcătoşi şi avem defecte, iar nevoia după neprihănirea Sa devine mai mare.

„Astfel trebuie să vină orice păcătos la Hristos. «El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui» (Tit 3:5). Când Satana îţi spune că eşti păcătos şi că nu poţi spera să primeşti binecuvântarea lui Dumnezeu, spune-i că Hristos a venit în lume să-i mântuiască pe păcătoşi. N-avem nimic care să ne poată recomanda lui Dumnezeu, dar argumentul pe care putem să-l aducem întotdeauna este starea noastră deznădăjduită, care face ca puterea Lui mântuitoare să fie o necesitate. Renunţând la încrederea în noi înşine, trebuie să privim la crucea de pe Golgota şi să zicem: «Neputând s-aduc nimic. / Lângă crucea Ta, azi, pic.»” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, Editura Viaţă şi Sănătate, ed. 2015, p. 270 (în orig., p. 317)

Unul dintre semnele clare al faptului că am fost chemaţi „din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9) este simţământul că depindem cu totul de Hristos, care „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).

Ce gânduri îţi vin în minte când te simţi doborât şi descurajat din cauza faptelor tale şi din cauza caracterului tău? Cum poţi alunga aceste gânduri? Cum poţi întoarce aceste momente în favoarea ta pentru a creşte spiritual? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO