Rămăşiţa

„Se pare că, în ultimii ani ai apostaziei lui Iuda, îndemnurile profeţilor nu prea erau luate în seamă, iar când oştile caldeenilor au venit pentru a treia şi ultima oară să asedieze Ierusalimul, speranţa a pierit din toate inimile. (…) Totuşi Dumnezeu nu a lăsat pradă disperării rămăşiţa credincioasă care încă se mai afla în cetate. Chiar în timp ce era sub paza celor care îşi băteau joc de soliile lui, Ieremia a primit noi descoperiri noi cu privire la bunăvoinţa Cerului de a ierta şi a mântui, descoperiri care au fost o sursă nesfârşită de mângâiere pentru biserica lui Dumnezeu de atunci şi până astăzi.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 466

În orice timp, chiar şi atunci când apostazia şi nenorocirea erau larg răspândite, Dumnezeu a avut un popor credincios, chiar dacă nu numeros. În cartea lui Ieremia, ca şi în cărţile altor profeţi, se subliniază apostazia şi necredincioşia poporului, pentru că acestea erau păcatele care trebuiau îndepărtate, însă Domnul a avut totuşi o rămăşiţă credincioasă pe tot parcursul istoriei sacre. Şi va continua să aibă o rămăşiţă credincioasă până la sfârşitul timpului (vezi Apocalipsa 12:17).

Cum este exprimată ideea de rămăşiţă în Ieremia 23:1-8? Cum este aplicat acest pasaj în Noul Testament? Matei 1:1; 21:7-9; Ioan 12:13; compară cu Ieremia 33:14-18.

Ieremia 23:1-8
1. „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.”
2. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.
3. Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte, şi se vor înmulţi.
4. Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.
6. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”
7. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
8. Ci se va zice: „Viu este Domnul care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!” Şi vor locui în ţara lor.”

Matei 1:1
1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Matei 21:7-9
7. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
8. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

Ioan 12:13
13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Ieremia 33:14-18
14. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
15. În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.
16. În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul, Neprihănirea noastră.”
17. Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.
18. Nici preoţii şi leviţii nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi care să aducă arderi de tot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare şi să aducă jertfe în toate zilele!”

Cercetătorii din cele mai vechi timpuri au considerat că versetele 5–7 conţin o profeţie mesianică despre răscumpărarea poporului credincios al lui Dumnezeu. După exilul babilonian, rămăşiţa s-a întors, dar nu în glorie. Planurile lui Dumnezeu aveau să se împlinească mai târziu, prin descendentul lui David, prin „Odrasla neprihănită”, prin Isus, despre care era profetizat că va împărăți pentru totdeauna. Așadar, profeţia aceasta a avut o împlinire parţială la prima venire a lui Isus (vezi Matei 1:1; 21:7-9; Ioan 12:13) şi va avea o împlinire completă la a doua Sa venire (vezi Daniel 7:13,14), când toţi copiii credincioşi ai lui Dumnezeu (rămăşiţa Lui adevărată) vor trăi în pace şi siguran- ţă. Răscumpărarea, simbolizată mai întâi prin ieşirea din Egipt, va fi atunci completă şi veşnică.

Daniel 7:13,14
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Prin ce se caracterizează rămășița poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi ai că și tu faci parte din ea (altceva decât numele scris în registrul bisericii)? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO