[luni, 8 decembrie] Acuzații

 

 

2. Citește în Iosua 22:9-20 relatarea despre întoarcerea semințiilor. Ce acuzații aduc semințiile vestice la adresa semințiilor estice? În ce măsură erau întemeiate aceste acuzații?

 

Iosua 22:9-20

„9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului, care era moşia lor şi unde se aşezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul. 10 Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. 11 Copiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.” 12 Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor şi să se bată cu ei. 13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar, 14 şi zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din seminţiile lui Israel; toţi erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel. 15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit astfel: 16 „Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi săvârşit faţă de Dumnezeul lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului? 17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? 18 Şi voi vă abateţi astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel. 19 Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! 20 Acan, fiul lui Zerah, n-a săvârşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire şi nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Şi el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.’ ”

 

În contrast cu versetul 1, unde semințiile de pe partea estică a Iordanului sunt menționate cu numele lor obișnuit (rubeniți, gadiți etc.), aici este folosită o expresie diferită: „fiii lui Ruben”, „fiii lui Gad” și „jumătate din seminția lui Manase,” în opoziție cu „fiii lui Israel” (Iosua 22:11, NTR), reprezentând astfel o entitate diferită.

 

În narațiune, expresiile „toată adunarea Domnului” și „copiii lui Israel” se referă doar la cele nouă seminții și jumătate de pe partea vestică a Iordanului, subliniind ruptura care a apărut între cele două grupuri. Într-adevăr, întrebarea din substratul relatării care urmează este dacă semințiile de pe partea de est a râului pot fi considerate israelite.

 

Ne-am aștepta la o încheiere liniștită a situației. Cu toate acestea, apare o tensiune, deoarece se spune că semințiile din est au ridicat un altar lângă Iordan. Textul nu oferă aici niciun motiv pentru acest act și nici nu descrie funcția altarului sau vreo activitate specifică legată de acesta. Ambiguitatea cu privire la semnificația acestui altar crește și mai mult când observăm trimiterile la prima trecere a Iordanului, din capitolele 3 și 4, unde tot poporul Israel a ajuns pe malul Iordanului pentru a trece în teritoriul principal al Canaanului. În cazul de față, doar o parte din Israel ajunge în regiunea Iordanului, dar de data aceasta pentru a traversa râul în direcția opusă.

 

În ambele cazuri se ridică o structură din pietre. Prima a servit drept memorial, în timp ce a doua este percepută ca un altar impresionant. Întrebarea care se naște inevitabil în minte este: „Ce înseamnă pietrele acestea?” (compară cu Iosua 4:6,22). Este acest altar construit pentru jertfe sau este doar un memorial? Încep deja aceste seminții să cadă în apostazie?

 

Lipsa consultării cu Iosua, cu Eleazar sau cu liderii semințiilor lasă loc pentru o neînțelegere ce poate duce la un conflict teribil.

 

La ce fac referire Isus și Pavel în Luca 6:37; Ioan 7:24; 1 Corinteni 4:5, când ne sfătuiesc să evităm să-i judecăm pe alții? De ce este atât de ușor să tragem concluzii greșite cu privire la motivele altora?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO