[duminică, 7 decembrie] Devotament
1. Ce ne spune Iosua 22:1-8 despre devotamentul rubeniților, gadiților și al jumătății din seminția lui Manase?
Iosua 22:1-8
„Atunci, Iosua a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase 2 şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. 3 N-aţi părăsit pe fraţii voştri de o bună bucată de vreme până în ziua de azi şi aţi păzit rânduielile şi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru. 4 Acum, când Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihnă fraţilor voştri, cum le spusese, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara dată în stăpânirea voastră, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Aveţi grijă numai să păziţi şi să împliniţi poruncile şi legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.” 6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul, şi ei au plecat la corturile lor. 7 Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte jumătăţi o moştenire lângă fraţii lor, dincoace de Iordan, la apus. 8 Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat şi le-a zis: „Voi vă întoarceţi la corturile voastre cu mari bogăţii, cu foarte multe turme şi cu o mare mulţime de argint, de aur, de aramă, de fier şi de îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată de la vrăjmaşii voştri.”
Iosua afirmă că semințiile de dincolo de Iordan și-au îndeplinit în totalitate obligațiile stabilite de Moise și de el însuși, ceea ce a însemnat o dedicare și un sacrificiu important în numele cauzei comune a poporului Israel. Israeliții din aceste triburi au luptat alături de frații lor „o bună bucată de vreme”, ceea ce în realitate a însemnat aproximativ 6-7 ani (compară cu Iosua 11:18; 14:10; Deuteronomul 2:14). Soțiile și copiii lor fuseseră lăsați acasă, pe partea de est a Iordanului, iar ei au decis să lupte cu loialitate alături de frații lor, înfruntând amenințarea
rănilor și a morții în război.
Aceste versete transmit indirect importanța unității națiunii și a țării. De asemenea, creează contextul pentru relatarea care urmează, care este în esență despre unitate. Vor rămâne semințiile israelite unite, în ciuda graniței naturale puternice pe care Iordanul o formează între ele? Vor lăsa geografia să își pună amprenta asupra identității lor naționale? Sau vor face în așa fel încât închinarea lor comună la singurul Dumnezeu să îi păstreze ca națiune aleasă de El, unită și puternică sub îndrumarea Sa teocratică?
Iosua explică singurul mod în care o astfel de fidelitate a fost posibilă: ei nu au slujit fraților lor israeliți, ci lui Iahve Însuși, care le-a încredințat această misiune. Găsim același principiu în Noul Testament. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să se implice în lucrare ca și cum ar lucra pentru Dumnezeu, nu doar pentru oameni (vezi Efeseni 6:7; Coloseni 3:23; 1 Tesaloniceni 2:4). Ce chemare mai înaltă există decât aceea de a lucra, în definitiv, pentru Creatorul cosmosului?
În viața de zi cu zi ne confruntăm adesea cu situații și dificultăți care ne pot descuraja cu ușurință și ne pot face să vrem să renunțăm la luptă. Uneori este ușor să renunțăm. Cu toate acestea, putem face apel la puterea Domnului, care promite să fie cu noi și ne dă forța să facem ceea ce ne cere. Dacă avem permanent în vedere înalta noastră chemare, putem fi motivați să mergem înainte, în ciuda provocărilor și descurajărilor inevitabile, care fac parte din existența noastră căzută de aici.
Iosua 22:5,6 relatează că Iosua le-a cerut semințiilor care plecau să rămână fidele Domnului, iar apoi le-a binecuvântat. Cum ar fi transformate relațiile dintre membrii bisericii dacă ne-am ruga unii pentru alții mai mult?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
