Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.
Romani 12:4-5
Exercițiile fizice au făcut întotdeauna parte din viața mea, de când aveam aproximativ 25 de ani. Îmi plăcea baschetul, așa că am devenit arbitru pentru că asta îmi permitea să alerg pe tot terenul. Am fost arbitru timp de șapte ani. Am arbitrat doar baschet masculin, așa că a fost o adevărată provocare. Îmi plăcea să le spun bărbaților, atunci când făceau fault și fugeau la mine contestându-mi decizia, să joace mingea, că nu era momentul pentru un curs de baschet. Așa erau vremurile. Să fiu responsabilă de un meci de baschet a fost unul dintre numeroasele momente importante din anii mei de tinerețe. Acum am 69 de ani. Privind în urmă, văd că putem învăța multe din acest joc.
Sunt două lucruri pe care le-am reținut din acest joc și pe care vreau să le împărtășesc cu voi. Unul este valoarea muncii în echipă și celălalt este răbdarea. Am învățat în călătoria noastră de creștini că munca în echipă este necesară pentru a insufla caracter în călătoria noastră spre cer. În limbajul baschetului, trebuie să înțelegem că în munca în echipă și în construirea bisericii lui Hristos, unul poate fi fundaș, altul atacant și altul pivot. Există, desigur, mult mai multe poziții pentru lecțiile de viață. Biblia afirmă în 1 Corinteni 12:12: „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.” Lucrând împreună, ținând cont de fiecare personalitate și de contribuțiile unice pe care le aduce echipei, trebuie să construim trupul lui Hristos.
Baschetul ne învață răbdarea. Ați observat vreodată cum o echipă poate câștiga multe puncte în prima repriză a meciului, construind un avantaj, dar până la sfârșitul meciului pierde? Același lucru este valabil și pentru noi, pe măsură ce ne deplasăm pe autostrada vieții. Niciodată nu va fi de ajuns să ne concentrăm asupra a ceea ce am făcut la începutul călătoriei noastre. Esențial este modul în care am perseverat și am făcut față tuturor greutăților vieții, zi de zi, cu răbdare și trăind victorioși. Ne așteaptă o coroană prin jertfa lui Hristos. Cu muncă în echipă, răbdare și harul lui Dumnezeu, vom câștiga cu toții meciul și ne vom bucura de viața veșnică!
