Relația personală cu Dumnezeu
Ce a scris apostolul Pavel în privinţa tipului de relaţie dintre om şi Dumnezeu?
Romani 14:12
Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
Cea mai mare parte a cărţii lui Ieremia se adresează poporului în întregime. Profetul foloseşte în dreptul lui Israel şi Iuda, luate împreună, expresii precum: „o vie minunată şi de cel mai bun soi” (Ieremia 2:21), „preaiubitul Meu popor” (Ieremia 11:15; vezi şi 12:7), „moştenirea Mea” (Ieremia 12:7-9), „ogorul Meu” (Ieremia 12:10) şi „turma Domnului” (Ieremia 13:17). Impresia pe care ne-o formăm când citim această carte este că Dumnezeu Îşi îndreaptă chemările către tot poporul Său, la nivel colectiv.
La fel se întâmplă şi în Noul Testament, unde biserica este vizată la nivel colectiv
Efeseni 1:22
El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
Efeseni 3:10
pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
Efeseni 5:27
ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
Cu toate acestea, mântuirea este personală, nu colectivă. Nu suntem mântuiţi la grămadă. La fel ca biserica Noului Testament, poporul iudeu era compus din indivizi; practic, aici, la nivel individual, este problema. Bine cunoscutul text din Deuteronomul 6:5, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”, deşi a fost rostit înaintea întregului popor, este scris la persoana a II-a singular. Dumnezeu s-a adresat fiecărui individ în parte. În același fel, la sfârşit, fiecare va da socoteală personal înaintea Sa. Ideea aceasta o întâlnim şi în cartea lui Ieremia.
Notează ce au în comun următoarele texte:
Ieremia 9:23,24
23. Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
24. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.
Ieremia 17:7,10
7. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
10. Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
Ieremia 29:13
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Deşi natura colectivă a bisericii lui Dumnezeu este clar prezentată în întreaga Scriptură, legătura cu Dumnezeu presupune ca fiecare să aleagă personal viaţa de credinţă şi de ascultare.
De ce este bine și corect ca legătura cu Dumnezeu și responsabilitatea înaintea Lui să fie personale?
