Eliberarea lui Ieremia

După cum am văzut ieri, în ciuda temerilor și a simţămintelor sale, Ieremia a rămas ferm pe poziţie, perfect conştient că putea să moară din cauza aceasta. În Ieremia 26:15, el le-a atras atenţia căpeteniilor şi poporului că, dacă aveau să-l omoare, aveau să fie pedepsiţi pentru că au vărsat sânge nevinovat. Ştia că nu era vinovat de acuzaţiile care îi erau aduse.

Citeşte Ieremia 26:16-24. Cum a scăpat Ieremia de moarte?

Ieremia 26:16-24
16. Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”
17. Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat şi au zis întregii adunări a poporului:
18. „Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.”
19. L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”
20. (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca şi Ieremia.
21. Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.
22. Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.
23. Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)
24. Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Interesant este că preoţii şi profeţii, care erau priviţi ca lideri spirituali, au fost mustraţi şi contestaţi de căpetenii, de unii dintre „bătrânii ţării” şi de poporul de rând care l-au apărat pe Ieremia. Ei l-au amintit pe Mica, un profet care trăise cu un secol înainte de Ieremia, spunând că împăratul din acel timp nu i-a făcut rău, ci a ascultat sfatul său, că întregul popor s-a pocăit şi dezastrul a fost astfel evitat, pe moment cel puţin. Dorinţa acestor oameni simpli, dar mai înţelepţi decât conducătorii lor, era să cruţe poporul de vina de a-l fi omorât pe profetul lui Dumnezeu.

Prin achitarea sa, s-a demonstrat că Ieremia era nevinovat de acuzaţiile care i se aduceau. Dar preoţii şi profeţii l-au urât şi mai mult. Ei au acumulat în suflet atâta mânie şi sete de răzbunare, încât s-au hotărât ca, într-o altă ocazie, să se năpustească asupra lui cu toată puterea lor. Pentru Ieremia, punerea în libertate a însemnat un scurt moment de răgaz. Ameninţarea nu dispăruse cu totul.

Avem aici un exemplu de situaţie în care unii învaţă din istorie, iar alţii nu. După câteva secole, avea să se întâmple ceva asemănător: fariseul Gamaliel le va da celorlalţi conducători iudei un sfat înţelept, inspirat din fapte istorice, cu privire la atitudinea faţă de urmaşii lui Isus.

Citeşte Faptele 5:34-41. Ce asemănări există între situaţia descrisă aici şi situaţia prin care a trecut Ieremia?

Faptele 5:34-41
34. Dar un fariseu, numit Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
35. Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.
36. Căci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.
38. Şi acum eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39. dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”
40. Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.
41. Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.

Ce lecţie putem învăţa personal de aici şi din greşelile acestor oameni? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO