O situație disperată

Ce calamitate s-a abătut asupra poporului şi ce efect a avut aceasta în plan spiritual?

Ieremia 14:1-10
1. Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2. „Iuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite, triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.
3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acoperă capul.
4. Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul.
5. Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă.
6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” –
7. Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8. Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! –
10. Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!”

Seceta a lovit toată ţara, bogaţii sufereau laolaltă cu săracii. Chiar şi animalele suportau cu greu lipsa de apă. Nu era apă şi, fără apă, viaţa nu putea continua. Situația se înrăutăţea de la o zi la alta. Oamenii şi-au pus haine de doliu şi mergeau cu capul în pământ.

În caz de dezastru natural, se obişnuia să se meargă la Templul din Ierusalim (Ioel 1:13,14; 2:15-17) pentru a posti şi a-I aduce daruri lui Dumnezeu. Ieremia a văzut zelul oamenilor, dar ştia că ei nu-L căutau pe Domnul, ci căutau apă. Lucrul acesta l-a întristat şi mai mult. Şi el s-a rugat, dar nu pentru apă, ci pentru mila şi prezenţa lui Dumnezeu.

Ioel 1:13,14
13. Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
14. Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul.

Ioel 2:15-17
15. Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!
16. Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei!
17. Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?”

El a înţeles că acesta era doar începutul încercărilor. Dumnezeu le cunoştea inimile şi ştia că, dacă avea să îndepărteze seceta, avea să dispară şi pocăinţa lor. Ei făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a schimba situaţia (au mers până la Ierusalim, s-au rugat, au postit, s-au îmbrăcat în sac, au adus daruri), dar au omis un lucru: convertirea autentică, pocăinţa reală. Singura lor preocupare era îndepărtarea consecinţelor, nu rezolvarea problemei în sine, şi anume păcatul şi neascultarea lor.

De ce i-a spus Domnul lui Ieremia să nu mijlocească pentru popor?

Ieremia 14:11-16
11. Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!
12. Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi, chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”
13. Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”
14. Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
15. De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi zic: „Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” – Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
16. Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.

„Nu mijloci pentru poporul acesta!” i-a spus Dumnezeu lui Ieremia, după ce profetul a înălţat o rugăciune de mijlocire model: „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne!” (Ieremia 14:7). Noi am fost sfătuiţi să ne rugăm „neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17), dar, în acest caz, Domnul, care ştie totul de la început până la sfârşit, îi arată lui Ieremia cât de corupt şi de decăzut era poporul. El cunoaşte și inima fiecăruia, şi viitorul; noi nu avem astfel de cunoştinţe. De aceea, îndemnul din Noul Testament de a ne ruga chiar şi pentru duşmanii noştri nu îşi pierde deloc forţa aici.

Cum trebuie înţelese calamităţile care se produc în prezent în diverse regiuni ale pământului? Sunt pedepse de la Dumnezeu? Argumentează-ţi răspunsul! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO