Respins

Ieremia a trecut prin trista situaţie de a fi respins tocmai de aceia pe care încerca să-i salveze. Domnul dorea să-i cruţe de dezastrul care avea să se abată asupra lor în mod sigur. De multe ori însă oamenii nu vor să audă cuvintele pe care au nevoie să le audă, pentru că ele contravin dorinţelor lor păcătoase şi corupte.

Citeşte Ieremia 11:18-23. La ce ne trimit cu gândul unele imagini folosite în acest pasaj?

Ieremia 11:18-23
18. Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
19. Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii ca să nu i se mai pomenească numele.”
20. „O, Doamne Dumnezeul oştirilor, Tu care eşti un judecător drept, care cercetezi rinichii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie Îţi încredinţez pricina mea!”
21. De aceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ţi ia viaţa şi zic: „Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!”
22. De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.
23. Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi.”

În vechiul Israel, cei care proroceau neadevăruri în Numele Domnului puteau fi pedepsiţi cu moartea. Totuşi, în acest caz, nu avem niciun indiciu că locuitorii din Anatot doreau să-l pedepsească pe Ieremia pentru că ar fi spus minciuni. Dimpotrivă, nu doreau decât să-l reducă la tăcere. Nu erau dispuşi să-l mai audă vorbind. Textul nu precizează cum au plănuit să-l ucidă.

După cum am văzut mai devreme, Anatot era cetatea lui Ieremia. Concetăţenii lui au respins mesajul său atât de categoric, încât au vrut să-i ia viaţa. Acesta însă a fost doar începutul unui lung şir de refuzuri din partea tuturor locuitorilor lui Iuda, excepţie făcând „rămăşiţa”.

Toate acestea, inclusiv imaginea „mielului blând pe care-l duci la măcelărie”, evocă jertfa Domnului Isus. Într-un anumit sens, Ieremia L-a prefigurat pe Hristos, desigur, nu ca tip (precum jertfele animale), ci sub aspectul opoziţiei puternice întâmpinate din partea celor pe care încerca să-i salveze. Latura aceasta a vieţii lui Ieremia ne trimite cu gândul la situaţia Domnului Isus încă de la începutul lucrării Sale (Luca 4:14-30).

Luca 4:14-30
14. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
15. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
17. şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”
22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
23. Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.”
24. „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
26. şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.”
28. Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

De ce „un proroc nu este bine primit în patria lui” (Luca 4:24)? De ce tindem să respingem soliile care vin prin cei cunoscuţi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO