Mustrare și pedeapsă

 Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!

(Ieremia 17:14)

„Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”, scria înţeleptul Solomon (Eclesiastul 1:9).

Chiar nu este nimic nou sub soare? Se pare că nu, mai ales în ce priveşte viaţa şi activitatea profeţilor lui Dumnezeu, care au fost chemaţi de multe ori să le spună cuvinte de avertizare şi de mustrare acelora care ar fi trebuit să ştie mai bine. Profeţii au căutat să-şi împlinească chemarea cu credincioşie, dar, în general, s-au confruntat cu o împotrivire înverşunată, cu pedepse chiar din partea conducătorilor spirituali, a celor care ar fi trebuit să fie primii în a le da ascultare. Nu este de mirare că Isus a spus: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: «Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor»” (Matei 23:29,30).

Săptămâna aceasta, vom începe să analizăm încercările prin care a trecut leremia, a cărui lucrare părea că este doar aceea de a mustra şi de a primi apoi pedeapsă – el îi mustra, iar conducătorii îl pedepseau.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO