Un ultim apel

Petru îşi încheie epistola cu o temă la care a făcut referire încă de la început: cum să ducem o viață sfântă și să nu ne lăsăm duși de „rătăcirea acestor nelegiuiți” (2 Petru 3:17).

5. Cui le este adresat apelul următor și ce avertizări include el? 2 Petru 3:14-18

2 Petru 3:14-18
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.
15. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16. ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17. Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria;
18. ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

Ce interesant că, în finalul epistolei sale, Petru se referă la „preaiubitul nostru frate Pavel”! Și Pavel scrisese despre nevoia de a duce o viață pașnică în așteptarea revenirii lui Isus și de a profita de timpul acordat pentru a crește în sfințenie (vezi Romani 2:4; 12:18; Filipeni 2:12).

Romani 2:4
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Romani 12:18
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Filipeni 2:12
Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.

Înțelegem totodată că, din moment ce Petru face această referire, scrierile lui Pavel erau prețuite foarte mult în acea perioadă din istoria creștină. Nu se poate stabili dacă el a făcut referire la toate scrierile lui Pavel incluse acum în Noul Testament sau doar la o parte din ele. Spre final, Petru amintește că unii răstălmăcesc epistolele lui Pavel ca și pe celelalte Scripturi. Cuvântul grecesc pentru „Scripturi”, grapha, are sensul propriu de „scrieri”, dar, în acest context, are sensul clar de „scrieri sacre”, precum cărțile lui Moise și ale profeților. În felul acesta, el le aşază pe aceeaşi treaptă.

Iar dacă ne gândim la afirmațiile precedente legate de învățătorii mincinoși care promiteau libertate, să nu uităm că Pavel a susținut ferm că neprihănirea este numai prin credință (Romani 3:21,22), însă nu le-a dat credincioșilor permisiunea de a păcătui (vezi Romani 6:1-14). El însuși a combătut această interpretare eronată a afirmațiilor sale despre neprihănirea prin credință. Iar Petru ne avertizează că aceia care răstălmăcesc aceste scrieri lui o fac „spre pierzarea lor” (2 Petru 3:16).

Romani 3:21-22
21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

Romani 6:1-14
1. Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2. Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3. Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui
6. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7. căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9. întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.