Scrierile proorocilor și porunca Dumnului

Petru i-a avertizat pe cititorii lui că aveau să se confrunte cu învățături periculoase. I-a prevenit că aveau să se ridice unii care, făgăduindu-le oamenilor libertatea, urmau să-i ducă înapoi, la robia păcatului, la opusul libertății făgăduite de Hristos. Din nefericire, aceasta nu avea să fie singura învățătură greșită care urma să le creeze probleme. Avea să vină încă una la fel de periculoasă. Însă, înainte să spună despre ce învățătură este vorba, Petru decide să le aducă aminte ceva.

1. Ce anume spune Petru că vrea să-i ajute pe cititorii săi să-și aducă aminte? 2 Petru 3:1,2; Ioan 21:15-17.

2 Petru 3:1-2
1. Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
2. ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.

Ioan 21:15-17
15. După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
16. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”
17. A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

Aici, Petru spune că vrea să le reamintească de cuvintele inspirate rostite mai dinainte de „sfinții proroci”. Prin aceasta, el îi trimite din nou la Biblie, la Vechiul Testament. El dorea să le aducă aminte că aveau „cuvântul prorociei făcut și mai tare” (2 Petru 1:19). Dorea să sublinieze că temelia convingerilor lor era Cuvântul lui Dumnezeu. Noul Testament nu sugerează nicăieri că Vechiul Testament și-ar fi pierdut validitatea sau importanța. Dimpotrivă, validitatea Noului Testament și a afirmațiilor lui Petru despre Domnul Isus se întemeiază tocmai pe mărturia Vechiul Testament.

Dar Petru vrea să le aducă aminte de încă un lucru: de porunca „Domnului și Mântuitorului” dată prin apostoli. El își leagă astfel calitatea de apostol, de lucrarea profeților sfinți din Vechiul Testament. Convingerea lui era că primise chemarea de la Domnul și că împlinea porunca Sa. De aceea vorbea cu atâta convingere și certitudine. Știa care era sursa mesajului său.

De ce trebuie să ne întemeiem convingerile pe Cuvântul lui Dumnezeu și nu pe normele sociale sau pe propria judecată? (De exemplu, am mai păzi ziua a șaptea dacă ne-am baza pe normele societăţii în care trăim sau pe judecata noastră?)