Un gând de încheiere

Prietenii lui Iov n-au ştiut ce se petrecea în spatele cortinei, dar noi ştim. Şi, dacă ne punem în situaţia lor, putem descoperi lesne care a fost greşeala lor: şi-au arogat dreptul de a-l judeca pe Iov. „Este foarte firesc pentru oameni să creadă că dezastrele naturale ar fi un indicator clar al crimelor mari şi al păcatelor enorme, însă ei greşesc de multe ori când măsoară astfel caracterul. Noi nu trăim în timpul judecăţii retributive. Binele şi răul sunt amestecate, iar calamităţile se abat asupra tuturor. Uneori, oamenii trec într-adevăr graniţa grijii protectoare a lui Dumnezeu şi atunci Satana îşi exercită puterea asupra lor, iar Dumnezeu nu intervine. Iov a fost greu lovit, iar prietenii lui au încercat să-l determine să admită că suferinţa sa era urmarea păcatului şi să se simtă condamnat. Ei i-au înfăţişat cazul ca pe al unui mare păcătos, dar Domnul i-a mustrat pentru că l-au judecat pe robul Său credincios.” – Comentariile lui Ellen G. White, CBAZŞ, vol. 3, p. 1140

În unele situaţii, cauza suferinţei pare mai uşor de determinat. Un fumător se îmbolnăveşte de cancer de plămâni. E greu să identifici cauza? Dar cum rămâne cu cei care fumează toată viaţa şi nu se îmbolnăvesc? Îi pedepseşte Dumnezeu numai pe unii? La fel ca prietenii lui Iov, nici noi nu putem stabili cu certitudine cauza suferinţei. Şi apoi, contează dacă o putem stabili sau nu? Ce contează este cum reacţionăm la suferinţa din jur. Aici au greşit cei trei prieteni ai lui Iov.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO