Pedepseşte Dumnezeu?

Cei trei prieteni ai lui Iov ştiau câte ceva despre Dumnezeu şi s-au ridicat cu mult zel în apărarea Sa. Şi, după cum am observat, cuvintele lor deşi spuse cui şi când nu trebuia, conţin unele adevăruri importante.

Argumentele lor gravitează în jurul ideii că Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii, că păcatul atrage pedeapsa divină şi că faptele bune atrag binecuvântări speciale. Nu ştim cu exactitate în ce perioadă a istoriei au trăit ei, dar, dacă acceptăm că Moise a scris cartea lui Iov pe când se afla în Madian, înseamnă că ei au trăit în perioada premergătoare exodului.

Nu ştim cât ştiau Elifaz, Bildad şi Ţofar despre potop, dar, dacă ar fi cunoscut istoria potopului, şi-ar fi schimbat cu ceva ideile teologice?

Geneza 6:5-8
5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
7. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

Potopul este un exemplu clar de „plată” pentru păcat. Dumnezeu i-a pedepsit în mod direct pe cei care se cuvenea să fie pedepsiţi. Totuşi, chiar şi în această situaţie, El a dat dovadă de har, după cum vedem în Geneza 6:8. Ellen G. White notează că „fiecare lovitură [de ciocan] dată în arcă era o predică pentru oameni” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 70. Istoria potopului ilustrează, într-o oarecare măsură, afirmaţiile făcute de prietenii lui Iov.

Ce alte exemple de pedeapsă pentru păcat găsim în Geneza 13:13; 18:20-32; 19:24-25?

Geneza 13:13
Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Geneza 18:20-32
20. Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
21. De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”
22. Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23. Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
26. Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
30. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Geneza 19:24-25
24. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

Nu ştim dacă Elifaz, Bildad şi Ţofar aveau cunoştinţă de aceste incidente, însă ele ne arată că Dumnezeu pedepseşte răul în mod direct. El nu i-a lăsat pe păcătoşi în păcatul lor, nu a aşteptat ca păcatul lor să-i distrugă. La fel ca la potop, Dumnezeu a fost agentul direct care a aplicat pedeapsa. El a îndeplinit aici rol de judecător şi de anihilator al răutăţii şi al răului.

Noi trebuie să insistăm mai mult pe dragostea lui Dumnezeu; pe harul şi iertarea pe care ni le oferă. Dar de ce nu trebuie să uităm totuşi dreptatea Sa? Gândeşte-te cât de multe fapte rele au rămas nepedepsite. Ce ne spune aceasta despre necesitatea ca Dumnezeu să intervină pentru a face dreptate? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO