Alte acuzaţii

Lui Bildad i s-a părut că „lecţia” lui Elifaz n-a fost îndeajuns de aspră şi reia acuzaţiile cu şi mai multă cruzime. Imaginează-ţi cum ar fi să te duci la cineva care şi-a pierdut copiii şi să-i spui: „Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului” (Iov 8:4).

Acuzaţia lui este totuşi nefondată, întrucât, în primul capitol al cărţii (Iov 1:5), se precizează că Iov aducea jertfe pentru fiii lui tocmai din acest motiv: pentru posibilele lor păcate. Observăm că aici harul, ilustrat de Iov în acţiunile lui, este aşezat în opoziţie cu dreptatea retributivă (n. trad.: dreptatea bazată pe principiul că cel vinovat trebuie să primească pedeapsa cuvenită), susţinută de Bildad la începutul cuvântării lui. Iar lucrul cel mai rău este că Bildad pretinde că apără caracterul lui Dumnezeu prin cuvintele lui crude!

Ce argument aduce Bildad şi cât de adevărat este ce spune? Dacă am lăsa la o parte contextul imediat şi am analiza numai opiniile exprimate, am putea să-i găsim vreo greşeală?

Iov 8:1-22
1. Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2. „Până când vrei să vorbeşti astfel şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.
5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic,
6. dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
7. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.
8. Întreabă pe cei din neamurile trecute şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –
9. Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. –
10. Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11. „Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?
12. Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
13. Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri.
14. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.
16. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,
17. îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.
18. Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!”
19. Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el.
20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană şi nu ocroteşte pe cei răi.
21. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.
22. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.”

Poate cineva să găsească vreo eroare în afirmaţiile lui Bildad? „Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră” (Iov 8:9). Lucrul acesta este foarte adevărat, foarte biblic (Iacov 4:14). Greşeşte el cu ceva când declară că omul fără Dumnezeu, care îşi pune încrederea în lucrurile pământeşti se sprijină pe „o pânză de păianjen” (Iov 8:14)? Este o învăţătură cât se poate de biblică!

Cea mai mare problemă a lui Bildad este probabil faptul că pune accentul pe un singur aspect al caracterului lui Dumnezeu. El insistă exagerat de mult pe dreptatea Sa. La fel se întâmplă şi astăzi: unii subliniază exclusiv Legea, dreptatea şi ascultarea, iar alţii subliniază exclusiv harul, iertarea şi jertfa înlocuitoare. Ambele poziţii conduc de obicei la formarea unei imagini distorsionate despre Dumnezeu şi despre adevăr.

Este bine să păstrăm echilibrul între Lege şi har atât în teologie, cât şi în comportamentul faţă de alţii. Dacă ar fi însă să înclini balanţa într-o parte sau în alta (aceasta este în general tendinţa noastră), spre ce parte ar fi mai bine s-o înclini şi de ce? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO