„Dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit…”

Cărţile Bibliei scrise ulterior cărţii lui Iov consemnează numeroase situaţii în care oamenii au primit în mod direct pedeapsa divină pentru faptele lor rele sau binecuvântarea pentru credincioşia lor.

Ce făgăduinţă frumoasă le este făcută celor ascultători?

Deuteronomul 6:24,25
24. Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
25. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

Vechiul Testament este plin de făgăduinţe despre binecuvântările şi prosperitatea de care avea să se bucure poporul lui Dumnezeu dacă avea să asculte de El. Şi acestea le dau dreptate prietenilor lui Iov care susţineau că oamenii care ascultă de Dumnezeu şi de poruncile Lui şi care duc o viaţă evlavioasă şi cinstită sunt binecuvântaţi.

Dar Vechiul Testament este plin şi de avertizări cu privire la pedeapsa divină directă care avea să cadă asupra celor neascultători. În cea mai mare parte a Vechiului Testament, dar în mod special în partea de după legământul încheiat cu Israel la Sinai, Dumnezeu le spune israeliţilor ce li se va întâmpla dacă nu vor asculta: „Dar, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră cum a fost împotriva părinţilor voştri” (1 Samuel 12:15).

Citeşte Numeri 16:1-33. Ce învăţăm din acest incident despre realitatea pedepsei pentru păcat?

Numeri 16:1-33
1. Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, toţi trei fiii lui Ruben.
2. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.
3. Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”
4. Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.
5. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
6. Iată ce să faceţi: Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7. Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!”
8. Moise a zis lui Core: „Ascultaţi, dar, copiii lui Levi!
9. Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba Cortului Domnului şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-I slujiţi?
10. V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11. De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?”
12. Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13. N-ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustiu, de vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?
14. Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15. Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia din ei.”
16. Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
17. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”
18. Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa Cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.
20. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
21. „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă.”
22. Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”
23. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24. „Vorbeşte adunării şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”
25. Moise s-a sculat şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.
26. A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
27. Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
28. Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu lucrez din capul meu.
29. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de vii în Locuinţa morţilor – atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.”
31. Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.
32. Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33. Şi s-au coborât astfel de vii în Locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării.

După modul în care au fost distruşi rebelii aici, incidentul acesta nu poate fi încadrat în categoria „consecinţelor aduse de păcat”. Este un caz clar de pedeapsă directă pentru păcat şi răzvrătire. Este un exemplu de manifestare supranaturală a puterii lui Dumnezeu; chiar legile naturii par a suferi modificări: „Dar, dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor pogorî de vii în Locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul” (Numeri 16:30).

Verbul „va face” din acest text provine din aceeaşi rădăcină ca verbul „a făcut” din Geneza 1:1. Domnul a vrut ca toţi să ştie că El însuşi i-a pedepsit pe rebeli pe loc şi în mod direct.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO