Elifaz are în mare parte dreptate, în sensul că multe dintre ideile pe care le prezintă sunt valide şi aveau să fie exprimate ulterior în Biblie. Şi totuşi ceva nu este în regulă. Problema nu ţine în primul rând de ce spune, ci de contextul în care spune aceste lucruri. Pur şi simplu, adevărurile pe care le rosteşte nu sunt valabile în situaţia lui Iov! (Vezi studiul de săptămâna viitoare.)

Noi trăim într-o lume complicată. Când întâlnim o situaţie de genul acesta, suntem tentaţi să înşirăm tot felul de clişee, ba chiar să amintim câteva texte biblice pe care le considerăm potrivite. Citeşte, te rog, paragraful următor din cartea Educaţie de Ellen G. White: „Cel mai clar adevăr din Biblie este acela că ceea ce facem este rezultatul a ceea ce suntem. Nicio altă afirmaţie nu este făcută într-o manieră mai clară. În mare măsură, experienţele vieţii sunt rodul propriilor gânduri şi fapte.” – ed. 2012, p. 152

Este un adevăr profund şi important. Dar ce om de bună credinţă poate să se ducă la cineva în suferinţă şi să-i spună că paragraful acesta i se potriveşte? (Din păcate, unii pot!) Ar fi mult mai bine să se ia seama următorul sfat al aceleiaşi autoare: „Mulţi cred că ei reprezintă dreptatea lui Dumnezeu, în timp ce eşuează total în reprezentarea blândeţii şi marii Sale iubiri. Adesea, cei pe care ei îi întâmpină cu rigiditate şi severitate se află sub presiunea ispitei. Satana se luptă cu aceste suflete, iar cuvintele dure, lipsite de simpatie, le descurajează şi le fac să cadă pradă puterii ispititorului.” – Divina vindecare, ed. 2014, p. 147

În cazul lui Iov, ca şi în cazul altora, existau multe aspecte despre care Elifaz şi ceilalţi nu ştiau nimic. Graba lui Elifaz de a judeca, chiar dacă teologia lui era corectă, nu a fost atitudinea cea mai potrivită, date fiind circumstanţele.

Cum ar trebui să punem problema atunci când considerăm că o persoană a comis un păcat?

Matei 7:1,2
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

Romani 2:1-3
1. Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
2. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

1 Corinteni 4:5
De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Chiar dacă ar fi avut dreptate, în sensul că Iov şi-ar fi atras singur această suferinţă, Elifaz n-a procedat înţelept şi nu a ales momentul potrivit. Iov este un simbol al nostru, al tuturor, fiindcă toţi suntem prinşi în marea luptă şi avem de suferit. Toţi trecem prin momente în care avem nevoie de înţelegere şi de milă, nu de morală. Sigur, există un timp şi un loc potrivit şi pentru morală, dar cu siguranţă nu atunci când omul stă pe un morman de cenuşă, când viaţa lui este distrusă, când copiii lui sunt morţi şi el este plin de bube!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO